"V" vine de la Victorie reușită, Mai vine și de la Viață împlinită, De secole menită, Într-o repetiție non-venită! Pe "V" să-l înlocuim, Într-un "V" mai sublim, Viața în cele șapte culori, Adesea, dintr-un cer cu nori! Prima e Albastru desăvârșit, Ne întâmpină cu Voința ei de infinit, Și dacă nu ești învoit, Să primești raza nevoit! Rozul, un Dar de la Dumnezeu, Cu Iubire se revarsă din greu, Un trandafir reaprins, În Inima ta, de neatins! Violetul în culori regale, Valuri vin, spre tine în rafale, E Flacăra Înălțării și-a unificării, Pe înalte culmi, ale purificării! "V" vine și de la Verde smarald, Viața înscrisă în Soarele cald, În Inimă să-l primim cu drag, De câte ori ne sosește-n prag! Raza - Galben - Aurie, În Îngerul meu să fie, Un Diamant din Soare, Ne veghează pe fiecare! Albul - Pur - Curat, Ce conține în substrat, Toate culorile Vindecătoare, Un "V" de la Vibrațiile plenare! Prinde-l și pe Indigo, E penultimu- din virgo, Ce nu te lasă să avansezi, Până ce pe ochi nu-l testezi! "V" este Voință Divină, Pe Scara Domnului să vină, Calea să ți-o lumineze, În culorile celor Șapte Teze ! Care nu vin să te distreze - Ele vin să ne Lumineze!!! Suzi Mirea Cele Șapte Flăcări ale lui Dumnezeu

O, ROMÂNIE! Iarba verde cea de-acasă, Mult e scumpă şi frumoasă, Traista ciobanului, păpădie, Mare-n fir, vântul te-adie. Iarba verde cea din glie, Unde cântă-o ciocârlie, Frunze, flori cusute-n ie, Toţi purtăm “O, Românie”! O, - frunzuliţă-n patru foi, Te-ai ascuns cumva de noi?! Verde plapumă… de trifoi, Plină-i valea după ploi !!! Din vol de Poezii - AMINTIRI - SUZI MIREA

CÂNTUL LUNII Sună, sună şi iar răsună, Sunetul de harpă bună, Mi-i se-aude în surdină, Clopoţel de cânt se-adună, Toate văile îngână, O melodie de la Lună. Sună, sună şi iar sună, Să înceapă a-mi cânta, Solfegii din arcuş venea, O lacrimă se prelingea, Din lumina de la stea, În picuri mari strălucea. Sună, sună-a vers de mură, Prin copaci frunze alină, Şi prin flori de pe colină... Păsări multe amuţiră. De freamătul copacilor, Le cântau devaşilor. Sună, sună şi n-am harpă, Un zgomot mic de sapă, Mă trezi, şi-ntr-o groapă, Căzui în ea, de-atâta grabă! Greierele amuţi ... De unde muzica veni? Ori prin munţi e-o adunare?! Ori din stele căzătoare?! Ori din mări sau din oceane?! Furai o sărutare, De la furnica visătoare, Stă neclintită pe o floare. Căci la lună-ea se uită, E trează liniştită ... Şi puţin nedumerită, La melodia, ce ne încântă. Acum pe seară, nu-i lăută, E astrul nopţii ia şi-ascultă! Sunetul melodios, Ce cobora în jos, Să-l trezească pe somnoros, În dragoste armonios; Un sărut în noapte, Pe o melodie-n şoapte. Ia aminte cumnate, Din culise nu te-abate? Că furnica nu te scoate, Din iarnă, cu grăunţe coapte! Doar cu chitara-n spate, Iar la lună ochii-ţi bate. Un sunet m-acoperii, Din cer, de unde-o veni, Din glas uşor al cerului, Un ecou în Valea Codrului. De la Lună, ploi de cunună, ni-i Se puse-n noi şi ne tot răsună, Cântec viu de harpă bună! Din vol. de Poezii - DOAR PETALE - Autor Suzi Mirea

Eu sunt una, Şi sunt totuna, Cum am fost, Eu… Dintotdeauna! S.M.

IV. FRUNZULIȚA ÎN CĂUTAREA FLĂCĂRII ZEU Și primăvara ce venise ne-anunțată, De-acum Frunzulița era blândă, transformată, Ieși pe câmp la adunat ciuperci brumate, Cu toți-frații din satul cu ființe luminate. Și Frunzuliță era supărat foc, În a ei inimă nu mai era deloc, Toată iarna rătăcise prin nămeți, Ducând dorul la frumoasele dimineți, Când era trezit de Frunzulița, Mângâiat și servit la masă cu cănuța, De ceai scufundat în rozmarin, Din parfumul ei prea feminin! Supărat, Oof, sunt tare supărat, Că Frunzulița se tot plimbă prin sat, De mine a uitat și nu-i mai pasă, Își căuta Zeul, să-i fie mireasă. Mi s-a arătat și-n vis, îi spuse Frunzulița, Și-l tot caut, până când, mi-l aduce viața, Îl simt, mi-e dor, și nu mai pot de dor și-amor, Tu dragule, îndură-te și-apari, ca un Zeu, p-un nor. Mă gândesc să scriu a cincea parte, În această Poezie, ce nu mă desparte, De-a mea poveste, și nu te rețin, Voi reveni curând, transformată deplin! şi povestea continuă ... Zeiţa Luna la întâlnirea cu Zeul Soare

VIII. NUNTĂ MARE LA PALAT Veste mare la palat, Nunta s-a aranjat, Soarele şi Luna, Le-au pus cununa. Prinţul şi Prinţesa, Au jucat cămeşa, De îndată logodiţi, La o casă de prinţi. Doi părinţi admiraţi, Două lacrimi vărsaţi, Tatăl Soare, Mama Lună, Socrii mari de o lună! S-au înveselit copacii, Au cântat săracii, De-au valsat burlacii, Clopot au sunat şi macii. Au cântat şi au dansat, Toate rudele din sat, Un arici şi-o mierlă, Au aranjat cu-o perlă. Albă, mică, sidefată, Şi de lună intonată, Pe un deget aranjată, Un inel primise-n dată. Toată frunza din copaci! Tu vibrează să nu taci! Din petale de trandafir, Voalu-e-mbrăcat în zefir. Mirele primise-n dată, O cravată-n mov pictată, Un fluture pus pe revel, Amicu-de când era tinerel! Naşii, veni şi ei cu darul, În joc se prinse cu valul, Din flori de mărgăritare, Rochie-şi croise cu volane. Noaptea se scurse repejor, Luna se-ascunse după-un nor, Nuntaşii, ameţiţi usor, D-un sirop de merişor, Atins de voinicul soare, Luna o trimise la culcare, Din cuptor acum răsare, Cu lumina lui cea mare, Pe nuntaşi înveselindu-i, Cu o rază învelindu-i, O cărare luminând, Ajunşi acasă de curând! Povestii la toţi vecinii, Din culise mărăcinii, Ascultă şi ei miraţi, Cum nunta de-mpăraţi, Din amândoi taţi, Un fiu şi-o fiică, O mamă frumuşică, În zestre să ne-o daţi! Şi-n trăsură au fost luaţi, Dii birjar şi cai-mânaţi, Prin dealuri şi codri-nalţi, Munţii noştri din Carpaţi, Pe o doină din folclor să ne cântaţi, Suntem la-nceput de drum, cununaţi, De vrednicul Soare am fost botezaţi, În iubirea stelelor, fost-am vindecaţi! şi povestea continuă ... O IUBIRE DIN STELE, E IUBIREA FLĂCĂRII ETERNE

Basm de Stele Lacrimile-s din rouă, Cu parfum de plouă, De dimineaţă-n zori, Le culegem, pe flori. Lacrimile-s din rouă, Picuri mii pe frunza nouă, Crescută mai de curând, Tinerică, – şi frăgezând. Lacrimile-s din rouă, Fără-a vrea să plouă, Florile-s împrospătate, În miresme-ntruchipate. Lacrimi curg şi din nori, Urme noi, lasă pe flori, Pe oglinda apei liniştite, A lacului, cu trestii adormite. Lacrimi noi pe obraz, O rouă, două, dintr-un iaz, Poartă-o raţă, -n ploaie, La scăldat prin butoaie. Pică lacrimi de curând, Sunt aduse, legănând, Vânt din ploaie; aplecând, Ramuri lasă rând pe rând! Pe cireşe doar broboane, Numai apă, niciun soare, Doar în roua de dimineaţă, S-au spălat un pic pe faţă. Apă mică şi la rău, De-ar fi fost un părău, Din apă de ploaie, Umplut cu noroaie. Din furtună-amestecate, Lacrimi ... înlăcrimate, Ducându-se mai departe, La câmpie, vântul bate, Pe copac, sălcii culcate, Maci, petale, aruncate, Pe spic şi-n aer purtate, Din vară ameţite-s toate. Lacrimi plouă şi pe ceaţă, Iarna fulgu’ îl-îngheaţă, Şi făcându-se o zdreanţă, În petale mii, de-i gheaţă. Se găseşte-n conifer, Uscat şi mărunţel, În molidul cel de fel, Înălţându-se la cer. Lacrimile sunt din rouă, Dimineaţa când nu plouă, Iarna zloaie vin din cer, Far de Lună, grănicer, Din picături de ploaie, De orice fel, şiroaie, Prinse toate-ntr-un caier, Basm de stele în foaier! Din vol. de Poezii - DOAR PETALE - Autor Suzi Mirea

BINE CĂ E DOAR UN VIS ... Bine că e doar un vis ... Prin Rai şi Paradis, Altfel, am lua-o de bună, Cu plecarea cea pe Lună, Cum că lumea-ar fi mai bună, Pe altă planetă, la îndemână ... Bine că e doar un vis ... Am sperat, şi nu s-a scris, Idei ascunse d-un turist ... Pe Pământ! Eşti un proscris. Ar fi fost dezamăgire ... Toate culese dintr-o privire! Bine că e doar un vis ... SUZI MIREA - AMINTIRI

Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, în egală măsură, A venit vremea, să ne trezim la adevărata făptură, Ce zace-n noi, de mii de ani, ... tot ne rotim ... Când prin cer, când, pe acest pământ, cel iubim, Dar visul nostru este măreţ, să nu-l dezamăgim, Să ne iubim mai mult fiinţa, ... şi s-o trezim ... La viaţa noastră cea adevărată, până nu murim! Sfârşit Cum am ajuns Eu - să-ţi scriu - I - II - III - IV

II. DUMNEZEIȚA ȘI-A TREZIT ZEIȚA Frunzuliță cu Frunzulița s-au împăcat, De-acum, și-au destăinuit ce-au în păcat, Și-ar fi dorit să nu se fi certat, Tocmai când iarna sosi și nu mai era de alergat. Prin câmpii și prin pădure, La cules de micile alune, Ce trudea din ziuă până-n noapte, Frunzulița cu coșul ce-l căra în spate! Și Frunzuliță mult o iubea, Pentru că el tare se fofilea, De la muncă și în zadar strigă, La soața lui că-ncet se mai mișcă. Iar Frunzulița, și-o deșteptă pe-a sa Zeiță, Nu mai-era păcălită, de soțul, ce-o ținea sub fustiță, Îi puse coșu' n brațe și plecă ca ștrengărița, Prin sat, pe la prieteni, distrându-se ca Zeița! şi povestea continuă ... ÎN CĂUTAREA ZEITĂŢII

Mesaj final in onoarea telosienilor CAPITOLUL 17 Maestrul St. Germain Salutari, dragii mei prieteni! Eu sunt St. Germain, paznicul Flacarii Violete si cel care va sustine victoria. Aceasta flacara foarte pretioasa a frecventei violete a initiat si declansat, in urma cu mult timp, inaltarea energiilor pentru aceasta planeta. Ma aflu aici, acum, impreuna cu Adama, Consiliul Lemurian al Telosului si o mare adunare compusa din familia voastra lemuriana si alte fiinte din Regatul Luminii. Este momentul, dragii mei, ca rudele voastre lemuriene din Telos sa fie onorate pentru activitatea minunata pe care au desfasurat-o, de foarte mult timp, in beneficiul acestei planete. Ei sunt aceia care, in ultimii douasprezece mii de ani, impreuna cu altii, au mentinut cu perseverenta esenta Flacarii Violete pentru planeta, in timp ce populatiile de la suprafata erau preocupate sa se razboiasca. Daca nu ar fi fost minunata si devotata familie lemuriana din interiorul Muntelui Shasta si din celelalte orase ale Retelei Agarta, care sa alimenteze flacara inaltarii in numele populatiilor de la suprafata, potentialele pe care le manifestati acum nu ar fi existat. Legea echilibrului dintre a primi si a da presupune ca o anumita radiatie de energie luminoasa sa fie generata si reflectata inapoi Creatorului de catre planeta receptoare si de locuitorii ei, drept recunostinta pentru imensa cantitate de energie a Iubirii si a Luminii trimise de la Sursa. Aceasta este o lege cosmica. Timp de mai multe mii de ani, populatiile de la suprafata Pamantului au reflectat foarte putina lumina inapoi catre Tata/Mama Dumnezeu, in schimbul intregii Iubiri si Lumini pe care o primeau, pentru mentinerea continuitatii tridimensionale a planetei lor si a evolutiei lor pe Pamant. Flacara Inaltarii si Flacara Violeta, dragii mei, pot avea frecvente diferite – dar amandoua duc la inaltare, echilibrandu-se reciproc intr-un mod foarte eficient. Ambele se afla in legatura si sunt Flacari ale Libertatii, fiecare in frecventa proprie. Orice energie exprimata cu mai putina iubire decat dragostea Divina poate fi transmutata de Flacara Violeta. La un anumit moment, tuturor oamenilor care au ales inaltarea ca urmatoarea etapa, li se va oferi prilejul de a aparea in fata Prezentei lor Divine si a Serviciului Divin al lui Christos, condus de maestrii Maitreya si Sananda. Initierile necesare va vor fi apoi prezentate, in viata de zi cu zi, pentru a va pregati pentru acel eveniment sacru. In momentul inaltarii, intreaga voastra constiinta si curent vital vor fi, efectiv, patrunse de focurile acestei Flacari de Inaltare, iar orice energie care mai vibreaza inca la o alta frecventa decat cea a iubirii pure, va fi arsa complet de aceasta flacara. Apoi, va ramane doar lumina pura. Iata modul in care, dragi prieteni, veti adopta eternul vostru drept din nastere – acela de a trai viata ca fiinte pure de iubire si de lumina, bucurandu-va de pacea eterna, de fericire, nemurire si de libertate absoluta. Daca ati integrat niveluri corespunzatoare de Iubire si Lumina in corpul cauzal si in toate corpurile voastre subtile, fiecare veti fi total transformati de acest proces, devenind maestru inaltat. Cei care nu au atins inca acest nivel de evolutie vor avea prilejul unor intrupari aditionale, in cadrul carora sa paseasca pe calea iubirii si sa atinga nivelul de inaltare pe care il doresc. · Ce se va intampla cu un suflet care nu a acumulat suficienta iubire si lumina in corpul lui cauzal, pentru a duce la bun sfarsit procesul Flacarii de Inaltare? Ei bine, prieteni, daca un suflet nu este pregatit sa intre intr-un astfel de proces, rezultatul final ar putea insemna dizolvarea sufletului. Prin natura sa, Flacara Inaltarii arde tot ceea ce este anti-lumina si anti-iubire. Tot ceea ce se gaseste in suflet trebuie sa fie acceptat si sa i se permita sa respire in vibratia intelegerii. Toate trebuie acceptate, recunoscute si premise, inainte de a face ultimul pas. Astfel, daca i s-ar permite sa treaca prin acest proces, inainte de a fi acceptat toate initierile caii iubirii neconditionate si ale luminii, din acel suflet nu va mai ramane nimic. Posibilitatea realizarii inaltarii nu a fost niciodata mai usor accesibila omenirii, decat in aceasta perioada. Datorita faptului ca lemurienii au stat “de veghe” in numele vostru, un timp atat de indelungat, ei v-au netezit si v-au usurat drumul, pentru ca sa-l parcurgeti cu totii. Prietenii nostri lemurieni, aceste suflete minunate, au fost cei care, timp de mii de ani, au inapoiat zilnic acea Lumina lui Dumnezeu, in numele omenirii. Acesta este motivul pentru care resedinta Flacarii Inaltarii – lacasul inaltarii pentru planeta – este acum in Telos. Marea piramida din Giza a pastrat Flacara Inaltarii pentru un timp indelungat, pe Pamant. Desi Giza mai reprezinta inca un centru de inaltare important din Egipt, telosienii sunt, in principal, cei care se ocupa acum de acest proiect herculean si care au preluat acest invelis de protectie al planetei. Ei lucreaza in stransa colaborare cu Serapis Bey, Cohan al Flacarii Inaltarii, iar activitatea lor comuna devine o co-creatie pusa in slujba omenirii. Dar, pana in aceasta zi, lemurienii au fost suficient de numerosi pentru a mentine vie si stralucitoare Flacara Inaltarii, in numele omenirii. Cu mii de ani in urma, multi dintre noi nu erau inca inaltati, dar lemurienii au preluat aceasta sarcina, ca deschizatori de drumuri pentru noi toti. In regatul Luminii, ne plecam in fata lor, ca in fata fratilor si surorilor noastre mai mari – si ii respectam profund pentru iubirea, curajul si minunatul serviciu adus acestei planete. In numele diferitelor fratii din Regatul Luminii, doresc sa-I omagiez pe Adama si latura sa complementara Divina, Galatia din Telos, care s-a intrupat la suprafata in acelasi timp ca si Aurelia, pentru lunga lor activitate desfasurata in beneficiul omenirii si al acestei planete. Ei sunt “Tatal si Mama omenirii”, personajele voastre biblice, cunoscute ca Adam si Eva. Povestea lui Adam si a Evei, pe care o stiti cei mai multi dintre voi, oglindeste foarte putin – daca nu chiar deloc – din adevarul minunatei istorisiri a primului capitol din indelungata istorie lemuriana. Poate ca acesta va constitui subiectul unei lucrari ulterioare, deoarece povestea lui Adam si a Evei va aduce, cu certitudine, un aspect cu totul diferit decat ceea ce ati fost invatati de catre istoricii si carturarii acestei planete. “Adama si Galatia- Aurelia, va iubim atat de mult – si, in numele tuturor fiintelor din Regatul Luminii, ne exprimam profunda noastra recunostinta pentru milioanele de ani petrecuti in slujba omenirii, atat la suprafata acestei planete, cat si in interiorul ei.” Pentru cei mai multi dintre cei de la suprafata, Lemuria, leaganul civilizatiilor superioare de pe aceasta planeta, a fost patria mama a propriei voastre evolutii. Timp de sute de mii de ani, ati evoluat acolo intr-o stare paradisiaca si de beatitudine, pana cand, la nivel colectiv, ati hotarat sa traiti experienta separarii si dualitatii. Acum, constiinta Lemuriei, in toata splendoara si Gloria sa, isi deschide Inima din nou catre voi, pentru a va “readuce” Acasa, la locul si iubirea inimilor voastre. Energiile Lemuriei si ale poporului sau, fosta familie din care ati facut parte, se imprima in chiar structura celulara a ADN-ului vostru, in memoria voastra celulara. Lemuria, asa cum exista astazi, este mostenirea pe care ati cautat-o, viata dupa viata. Eu, St. Germain, va spun tuturor: “Incercati sa atingeti vibratia Lemuriei si gasiti paradisul pierdut din voi insiva. Toate cheile necesare reintoarcerii au ramas, in permanenta, in inima voastra; nu v-au fost luate niciodata. Reactivati aceste comori din interiorul Sinelui si va veti descoperi familia lemuriana, care va asteapta reintoarcerea si este pregatita pentru a va intalni la jumatatea drumului”. Eu, St. Germain, sunt intotdeauna alaturi de voi si va iubesc nespus de mult. Va sustin Victoria, pana la incheierea procesului vostru de inaltarea. Desi principalul meu punct de interes se afla in alta parte, petrec mult timp in Shasta, in Telos si in ceea ce voi numiti Noua Lemurie, pentru a sprijini in totalitate misiunea lemuriana de inaltare si revenirea acestei planete si a omenirii la “Binecuvantarea Divina”. Desi am trait mai multe intrupari in roluri de conducator in Atlantida, eu sunt si Lemurian! Alaturati-va mie acolo, in iubire si in armonie! 💕💕💕 MESAJE de la Adama - https://renasterea-constiintei-lemuriene.blogspot.com/ - https://telos-lemuria-agartha-atlantida.blogspot.com/ - https://flacarisacre.blogspot.com/ Misiunea noastră Scopul acestei organizații non-profit este de a trezi umanitatea la Conștiința lui Hristos și de a ajuta apariția Lemuriană pe planetă. Viziunea Fundației Telos este aceea a unei lumi în care iubirea universală unește toate rasele și națiunile într-o singură familie, o lume plină de pace și armonie veşnică în fiecare zonă a planetei. Timpul destinat pentru a crea această nouă civilizație este acum. În această perioadă de mari schimbări planetare, toată lumea are o posibilitate crescută, precum și responsabilitatea de a deveni unul cu Sinele Superior și de a participa activ la manifestarea acestei noi lumi. Pentru a ajuta la această dezvoltare, Fundația Telos răspândește învățăturile primite de la frații și surorile noastre din Lemuria. Învățături transmise, printre altele, de Aurelia Louise Jones, autoarea cărților Telos. Fundația asistă persoanele care doresc să promoveze aceste învățături. Aceasta facilitează comunicarea și stabilește punți de lumină între indivizi și grupurile Telos din întreaga lume. Citat din Telos, Volumul 3: „Noi, Maeștrii Luminii, oferim prin învățăturile simple din aceste cărți, toate cheile de care veți avea nevoie vreodată pentru a ajunge până la Înălțarea voastră, cu Ușurință, Graţie și Minune”

Lină, suavă trestioară, Te înalţi tu ca o doamnă, Pe avalul apei reci ... Tu îngheţi şi te dezgheţi, Te apleci şi dai să pleci, Vantul îţi bate şi în teci, Şi te duce şi te-ntoarce, Şi te-nvârte încolo-ncoace, Trestia de ţi-o răscoace, Te usucă pană la brâu, Numa` bună de gard viu! AUTOR Suzi Mirea

O frumusețe stă să răsară, Acum se naște a doua oară, Cântă ea la o vioară, În arcușul ei se-nfoaiă. Se avântă și se înalță, Tonu-i lung și se dezgheață, Pe al versului mirean, Totu-i vis și candelan. AUTOR Suzi Mirea

Dumnezeu întruchipat, Într-o fiinţă cu alb, halat, Spune numai ce te doare, Şi acum durerea, dispare! Să mai vină înc-odată, Nu se lasă să se vadă, Dă-i cu ceaiuri din natură, Vremea-i bună în cultură! Natura în farmecul ei, Ne vrăjeşte cu miracole-n tei, Şi ne pune iar pe mese, Bucate bune şi alese! Vara e bogată-n fructe, Şi legumele sunt multe, Sănătatea e în floare, S-o culegem, până nu dispare! AUTOR Suzi Mirea

Ploaia, nu mă topeşte, Nu sunt de zahăr cleşte, Chiar dacă plesneşte, Pe asfalt îl curăteşte. O spală şi pe natură, Când vine vremea bună, Şi pe floare, o întinereşte, Mare în tulpina ea creşte. Se înaltă până la cer, Să coboare un bruneţel, Un păianjen mustăcios, Ţese-ntruna şi e tare mofturos. Vine-n grabă şi o buburuză, Şi se-ntinde pe-a sa pânză, Dă din aripi să mai plece, A căzut de tot în pânza lui rece! AUTOR Suzi Mirea

TATĂL, aşa cum v-am spus, E tânăr şi n-are barbă ca de urs, E Sfânt, cum n-ai mai văzut pe pământ, Un chip luminat, cu plete albe, purtate-n vânt! E TATĂL Nostru, şi-al tuturor, Părintele Nostru, şi-al nevăzutelor, Că mult mi-e drag, să-l mai revăd, De m-ar primi din nou, să-l întrevăd! Acum vă las şi trec la somn ... Cine ştie, poate, revin c-un alt episod, Când m-oi scula, şi nu mai dorm, Mă pun pe scris, că singură m-am înscris, În acest mare, maraton! Cum am ajuns Eu, să-ţi scriu ... I - II - III - IV - V

Frumosul apare … Atunci când el dispare, Şi îi dai importanţă … Când nu mai este de faţă. El revine şi iar dispare, Frumosul dintr-o floare, Aparenţa nu te înşeală, atunci Când o floare moare … Alt boboc apare … Să te încânte cu a sa floare, Ajuns la maturitate … Floarea, e-ntr-o spendoară toată. Tot aşa până în Toamnă … Când şi frunzele-au căzut, Trecură vremea lor… Să mai crească-n Primăvară! AUTOR Suzi Mirea

Nu mi-e somn şi nu mi-e somn, De-aş putea să mai şi dorm, Cu perdeaua, pe la sprâncene, Să vină moşul cel cu gene. Somnul să-mi apară de îndată, Îl chemai să-mi fie de faţă, Să m-adoarmă într-un moment, Până dimineaţa să nu mă deştept. Să mă visez că sunt isteţ, Să m-avânt pe un munte răzleţ, Să schiez la o mare înălţime, Să trăiesc o mare perfecţiune. Şi dimineaţa când, mă voi trezi, În realitatea mea de zi cu zi, Voi cânta şi mă voi preface, Viaţa-i un vis care nu se prea-face! AUTOR Suzi Mirea

Dăruieşte din dorul tău; Dintr-un viitor al meu, Sunt cu fluturii pe faţă, Cu stil mult în ambianţă. Ce vine acum cu o nuanţă, De un galben într-o viaţă, Şi c-un roz plin de speranţa, Găzduit, de alb în eleganţă. Toate culorile la un loc, Să se facă un breloc, Cu lila şi portocaliu, Pe toate acum le descriu. Şi un bleu precum cerul, Ce inundă cadrilaterul, Vine verdele mai apoi, Violetul sare peste noi. Am uitat de indigo, Zodiacul cu virgo, Să mai răsară şi roşul, Dintr-o creastă de-al lui, cocoşul! AUTOR Suzi Mirea

O balenă mare înoată, Se scufundă şi în apă, Sare, defilează-n zare, Şi este mândră tare, De acrobaţiile sale. Ea înoată foarte lin, Şi deodată sare-n plin, Apa o plicoceşte, În aer ea se defineşte! AUTOR Suzi Mirea

Trebuie doar să crezi că eşti mai mult decât materia pe care o vezi în oglindă şi nu trebuie să-ţi pui întrega încredere în oamenii de ştiinţă, în filosofi sau în liderii religioşi, dacă inima ta nu rezonează cu mesajul lor […]. Cu mult, mult timp în urmă, a existat un rege foarte înţelept, care era foarte iubit de poporul său, şi asta, deoarece crease un regat care respecta şi proteja gândurile individuale ale supuşilor săi. Aici găseai oameni de ştiinţă şi filosofi, precum şi diferiţi practicieni ai sistemelor de credinţe religioase şi ai ocultismului. Acceptarea sistemelor de gândire variate de către rege nu era, în totalitate, altruistă. El credea că, pentru a fi atotputernic, era necesar să fie conştient de toate căile care îi puteau aduce putere şi, astfel, el şi consilierii lui cei mai credincioşi învăţau de la toţi cei care practicau diferite modalitaţi de gândire şi credinţă. Într-o zi, în timp ce se plimba prin grădinile palatului său, regele a văzut o baltă de lichid auriu, strânsă la rădăcina unui chiparos. A atins lichidul, care era atât rece cât şi cald şi care a devenit solid atunci când picăturile i-au atins degetele. Când a suflat în el, lichidul a căpătat altă formă, iar apoi a revenit la forma lui originală, dar creştea mai mare cu fiecare respiraţie. Regele i-a chemat pe oamenii de ştiinţă, care l-au examinat şi au determinat că lichidul putea fi o formă de aur, care s-a dizolvat şi nu a mai putut să se întărească. Dar când au încercat să-l adune într-un vas, indiferent de cât mult luau, cantitatea iniţială rămânea neschimbată. După ce au umplut 60 de vase cu substanţa aurie, au fost uimiţi şi au stabilit că trebuie să existe un izvor subteran. Dar nu i-au putut găsi sursa. Pierzându-şi răbdarea, regele i-a chemat pe liderii religioşi. Unii au privit fenomenul ca pe o vrajă aruncată de un inamic, care ar produce un aur ce nu poate fi folosit sau solidificat. Alţii l-au considerat o binecuvântare şi un semn de la zei, prin care ei îşi transmiteau aprecierea faţă de rege, deoarece ar trebui să toarne lichidul într-o matriţă, pentru a crea o coroană, întrucât, în mod clar, era o substanţă foarte puternică, iar dacă regele i-ar fi dat o formă,, care era simbolul poziţiei lui, acest lucru ar fi demonstrat puterea lui şi modul în care zeii îl respectau. Alţii au considerat că ar trebui să fie pregătit un mare sacrificiu pentru a le mulţumi zeilor, pentru că le-au dăruit această substanţă nouă, iar alţii credeau că acest lucru creează idoli falşi şi că ar trebui ca substanţa să fie îngropată şi ignorată, ea fiind o ispită. Regele a ascultat, iar apoi i-a chemat pe marii lui gânditori, pe filosofi, ca să vorbească despre semnificaţia materiei şi despre ce ar putea fi. Unii s-au întrebat dacă materia există cu adevărat sau dacă nu cumva este doar un vis. Alţii au recunoscut că materia există, însă capacitate ei de a se re-crea, de a lua diferite forme şi de a rămâne totuşi la fel înseamnă că această substanţă ar putea fi esenţa substanţei originale, pe care regele, datorită naturii sale înţelepte, a descoperit-o, în timp ce alţii nu au observat-o. Dar nu au putut să vină cu o teorie clară despre natura substanţei respective. Ei au fost de acord că, dacă avea formă şi era vizibilă pentru fiecare dintre ei, atunci exista, iar ei toţi puteau să o vadă, să o simtă, să o miroasă şi chiar să o guste. Regele s-a gândit mult şi bine la toate teoriile, iar apoi a ieşit în acea seară, ca să stea lângă chiparos şi să se gândească. Dar când a ajuns la copac, lichidul auriu dispăruse, iar frunzele copacului preluase aceeaşi nuanţă aurie şi cădeau pe pământ. A crezut la început că lichidul a fost furat şi a chemat gărzile, dar tocmai atunci oamenii de ştiinţă au venit să-i spună că lichidul din vase dispăruse şi el, exact în faţa ochilor lor – de la formă, la nimic. Regele s-a întors în apartamentul său pentru a încerca să înţeleagă ceva din toate acestea. A meditat asupra acestor gânduri: A existat o materie pe care am putut să o văd astăzi şi nu am mai văzut-o niciodată înainte. - Ea putea să se schimbe de la starea lichidă la cea solidă, în funcţie de ceea ce o atingea. - Atunci când suflam în ea, creştea. - Chiar dacă a fost pusă în recipiente, a rămas în forma sa iniţială, de la sursă. - Apoi a dispărut, la fel cum a apărut. Unde se dusese şi de unde venise... era un mister total. S-a gândit şi s-a tot gândit până când, în cele din urmă, a căzut într-un somn adânc şi a început să viseze. În visul lui, zbura pe spatele unei păsări mari, care l-a dus pe vârful unui munte foarte înalt. Odată ajuns acolo, a găsit un palat de aur, frumos, iar înăuntru a văzut un bărbat care medita lângă un chiparos. Omul era strălucitor şi, în acelaş timp, părea aproape transparent. Când regele s-a apropiat de el, a fost şocat să vadă că omul semăna perfect cu el. - Deci, a spus omul, ai venit aici ca să cauţi răspunsuri la întrebările tale? - Nu sunt sigur, a răspuns regele. Cine eşti tu şi de ce arăţi ca mine? Omul transparent a râs şi a spus: - Nu, tu arăţi ca mine! Dacă nu ar fi fost în palatul acestui om, regele ar fi fost indignat de faptul că cineva se dădea drept el – dar i-a permis să vorbească în continuare. - Ai venit aici, în timpul visului, pentru a găsi răspuns la întrebarea despre ceva ce ai găsit de curând. Te întrebi despre natura materiei. - Da, te rog, îi cunoşti originea? A întrebat regele. Omul a zâmbit şi a spus - Originea ei vine de la originea tuturor lucrurilor. Ea vine de la sursă şi este transmutată în forma care va extinde cel mai bine conştiinţa celui care o vede. Apare la un moment dat în timp şi îşi trăieşte viaţa şi, deşi poate fi remodelată, nu îşi pierde niciodată esenţa sa originală. De fapt atunci când sufli viaţă asupra ei, creşte şi devine mai mult decât a fost la origine. Iar în cele din urmă, a spus el, se va întoarce, într-o zi, la locul ei de origine şi va dispărea la fel de uşor cum a dispărut. Deşi explicaţia era prea complicată pentru ca mintea regelui să o înţeleagă, a simţit cum inima lui procesează informaţiile, iar ochii i s-au umplut de lacrimi, la conştientizarea faptului că undeva, adânc în el, exista amintirea unui moment când înţelegea acest lucru – şi toate lucrurile. - Înţelegi, acum, de ce ai primit această viziune astăzi, a spus bărbatul. Materia ţi-a apărut sub forma aurului, întrucât a luat formă care să-ţi permită s-o vezi ca pe un lucru de valoare. Oamenii tăi de ştiinţă au încercat să afle o metodă de a găsi originea apariţiei sale, astfel încât valoarea ei să poată fi reprodusă şi controlată. Liderii tăi religioşi au încercat să-i atribuie un sens substanţei, care să-ţi permită să re-creezi materia în putere şi, cumva să o foloseşti pentru a spune că ai o relaţie mai apropiată cu zeii decât au alţii. Iar în cele din urmă filosofii: aceştia neputând să decidă ce este materia, au decis că, dacă a dispărut, înseamnă, că nu a existat niciodată. Sau că tu, datorită întelectului tău deosebit, ai descoperit ceva ce gânditorii mai mici nu au observat, poziţionându-te, din nou, mai presus de toţi ceilalţi. - Iar când materia a dispărut, a zis regele, am încercat să mă îndoiesc de faptul că am văzut-o. Mă întreb cu ce am greşit când am primit acest cadou ce apoi mi s-a luat, ca şi cum aş fi fost pedepsit. Cum le-aş putea explica acest lucru oamenilor mei şi, în acelaş timp, să nu se îndoiască de faptul că sunt potrivit pentru a le fi conducător? Dacă eu sunt supus greşelii, atunci nu merit să conduc! Bărbatul s-a uitat la rege şi i-a zis: - Când mama şi tatăl tău şi-au împărtăşit dragostea am insuflat viaţă într-o formă nouă – care ai fost tu – şi ai venit într-o existenţă fizică, deşi nu ai existat înainte de acea clipă. De-a lungul anilor, mulţi au încercat să te modeleze într-o formă valoroasă pentru ei şi, adesea, ai luat aceste forme, dar ai rămas în continuare tu. Iar când a venit vremea ca mama şi tatăl tău să moară, în ambele cazuri ai stat lângă patul lor şi te-ai întrebat unde au plecat. Erau acolo, iar apoi, la fel cum suflarea de viaţă i-a format, suflarea vieţii i-a părăsit şi au dispărut. Dar, întotdeauna, materia lor, de la esenţa din care au venit, încă mai există. Şi indiferent de forma pe care o ia materia – aur sau ţărâna de sub picioare – ea are o valoare egală. Toată materia este egală! - Eu, a mai spus omul, sunt tu. Suntem unul. Eu sunt esenţa creaţiei tale şi exist indiferent de forma pe care o iei. Voi continua să exist şi să te inspir şi voi răspunde la întrebările tale interioare, atunci când vei dori să evoluezi dincolo de ceea ce ştii. Trebuie doar să crezi că eşti mai mult decât materia pe care o vezi în oglindă şi nu trebuie să-ţi pui întreaga încredere în oamenii de ştiinţă, în filosofi sau în liderii religioşi, dacă inima ta nu rezonează cu mesajul lor, pentru că, de multe ori, ei au dreptate – şi greşesc de multe ori. Este normal. Apoi, regele – s-a trezit şi, amintindu-şi visul, i-a chemat pe oamenii de ştiinţă, pe liderii religioşi şi pe filosofi şi le-a spus că a ajuns la înţelegerea faptului că, din moment ce materia a apărut din neant, iar neantul este necunoscut, prin urmare, el decretează că nimeni nu ar trebui să se teamă de necunoscut, pentru că neantul este materia. Şi, din moment ce întreaga materie a venit de la sursă, atunci toate lucrurile trebuie să fie tratate ca fiind egale! El a decretat că, din acel moment înainte, toţi oamenii din regatul lui vor putea să participe pe deplin la viziunea lor despre cum va fi materia lor personală. Din acel moment, toţi supuşii urmau să fie trataţi în mod egal. - Dar cum vom controla fluxul de avere, bogăţii şi putere, dacă toţi oamenii sunt egali? I-au întrebat atunci consilierii săi. Măria Ta, dacă nu eşti mai mare decât un servitor, atunci servitorii vor fi trataţi cu acelaşi respect ca regele! La această afirmaţie, regele a zâmbit şi a spus: - Şi dacă este aşa... care ar fi problema? Voi sunteţi fiinţe foarte puternice, sunteţi la fel de puternici ca orice preşedinte sau rege, veţi înţelege ca fiinţă, esenţa şi gândurile voastre fac parte din aceeaşi energie creatoare din care sunt alcătuite toate lucrurile. „Materia” din parabolă este un simbol al sufletului întregii materii care a fost creată. Ea a apărut odată cu gândul Creatorului şi, apoi, prin suflarea de viaţă dată materiei de către co-creatori, fie ei angelici sau umani, materia ia forme noi şi diferite. Gândurile co-creatorilor vor determina modul în care materia va fi modelată. Bărbatul pe care l-a întâlnit regele în visul său era esenţa lui, sufletul lui, sinele lui superior – acea formă spirituală care veghează asupra tuturor poveştilor simultane pe care le-aţi creat. Neantul este materie! Ce este materia – Gerry Gavin Când îţi dai seama că întreaga materie vine din aceeaşi sursă – şi că această sursă este o fiinţă plină de iubire infinită – atunci vei permite curgerea acestei iubiri, care se află la baza tuturor lucrurilor pe care le-a conceput Creatorul. Atunci, toate lucrurile vor avea acea dragoste insuflată în ele şi vor continua să se extindă în iubire, mult dincolo de dimensiunea recipientului original. Şi vei trăi fără să-ţi mai fie teamă de lipsuri sau pierderea puterii personale. Forma vine din gândire. Dacă poţi urmări de unde provin gândurile, atunci vei fi capabil să înţelegi mai bine ce experienţe formezi pentru tine însuţi. Dacă eşti într-o stare de frică, ură sau concurenţă, atunci eşti pe cale să atragi experienţe care se formează în jurul dorinţei de a experimenta aceste gânduri. Nu este vorba despre karmă. Mai degrabă, atunci când te gândeşti la ceva şi îi dai putere printr-o emoţie, activezi Legea Rezonanţei Magnetice, pentru a atrage această experienţă spre tine. Nu eşti numai ceea ce mănânci; eşti şi ceea ce gândeşti!

************************************** POEŢII MARI AU SCRIS *************** POEZII ************************************** PENTRU POEŢII MICI Volum de poezii *** ***în Lumea copiilor*** SUZI MIREA *************** CUPRINS Prefaţă – Copii de-o viaţă 1. Poeţii Mari au scris Poezii pentru Poeţii Mici 2. Sunt o floare 3. Mare ţi-e grădina Ta, Doamne 4. Mesager al Soarelui, de zi 5. Trandafir de apă 6. Un albastru infinit 7. Numai Soarele şi Luna 8. Soarele magician şi macul din lan 9. Un astru în lumina vie 10. Când Luna s-a ascuns 11. Du-te vântule fugar 12. Mesager al Soarelui 13. Plouă-n Cer şi pe Pământ 14. Îngerul de foc 15. Anotimpuri, Anotimpuri 16. Suava Trestioară 17. Prin farmecul Iernii 18. Un Fluture grăbit 19. Prinţesa parfumată 20. Fluturi 21. Frumuseţile Pământului prin Zilele săptămânii 22. Curcubeu la infinit 23. Halloween Românesc 24. Zâna nopţii 25. Prinţul călător 26. Un arici ... Era pe-aici? 27. Moromeţii s-au întors în sat 28. Oac, oac, Broscuţa e pe lac 29. Gândăcel 30. Greierele şi Furnica 31. Pasăre măiastră 32. În acrobaţii 33. Pilda Boului şi a Măgarului 34. Cântăreţul verii 35. Şeful de gardă 36. Cu Dragonu' stau în şah 37. Prinţul nopţii 38. Un Cărăbuş grăbit 39. Păsări călătoare, Păsări migratoare 40. Un Câine ameţit de o Felină 41. Dulce ca o mireasă 42. La maci, prin mărăcini 43. Porumbelul păcii 44. Lăbuş cel pe pluş 45. Porumbeii voiajori 46. Un Păianjen mustăcios 47. Cu suratele-n ogradă 48. Greieraşii mei s-au dus? 49. Prinţesa roşcată 50. Greieraşii mei 51. Peste tot greieraşi 52. O Prinţesă renumită 53. O Bunică înălţătoare 54. Pilda Fiului năzdrăvan 55. Copil al nimănui 56. Mândruţa Moşului 57. Evadare în codrul mare 58. Du-te vântule presară 59. Un Mulţumesc 60. România cea Mare Sfârşit

DOR PE DOR Doru vine, doru pleacă, Doru să se mai și-ntoarcă, Că e bun și e vestit, Dorurile-au și venit. Că e pus pe cârcoteală, Să mai pună de-o-nvoială, Să se pună pe un sfat, Cum pe dor el l-a lăsat. Să dea o fugă şi prin sat, La o fată și-un feciorat, Trezindu-le o amintire, Din tinerețe ca o răzvrătire. Să mai pună de un dor, Pe un vis, aripi de călător, Și să fie iar de față, Când își luă pe-a sa soață. Și merse ei... la primărie, Totu-i bun și multă veselie, Pe calea cu dor mult, pășise, Cu mult dor, doru îi cuprinse! Din Vol. de Poezii - ŞI STELELE PLÂNG - Autor Suzi Mirea

Cu-adevărat, nu mă răpuse potopul negru de năpaste; Numai pieirea ta mă arde, ca un jungher înfipt în coaste. Au cine ar putea să-ndure pieirea celui ce-i fu drag Și cine-ar sta să nu se ducă pe drumul lumilor pribeag? Când am trecut printre morminte și celui drag i-am dat binețe, De ce n-a vrut din bunu-i suflet cu un răspuns să mă răsfețe? Cum să-ți pot răspunde când vorba-mi nu se mai îngână, Când stau zălog peste vecie sub piatra neagră în tărână? Tărâna-mi soarbe frumusețea și v-am uitat răpit așa De lângă neamurile mele și cei ce m-au iubit cândva? fragment - O mie și una de nopți SINGURĂ ÎN NOAPTE

PRINȚUL CĂLĂTOR Un greiere cu figură de cântăreț, Își dărui talentul cu un singur preț, Și căzu la învoială cu, de-cu-seară, De-mi cântă o simfonie din vioară! Până-n noapte când pe cer luna apăruse, Cântă cu foc nici muzica nu se desprinse, O lume magică, -ntre noi se aprinse, Pe o undă de somn pe mine mă trimise. A doua zi, în zori ... ni-i se permise, Să poposim pe doi lujeri ce-nfrunzise, Și-un concert pe baltă se întinse, Pân’ la palat se duse, Prințesa-l auzise. Ea plecă în căutarea, Prințului pierdut, De prin Toamnă, de când Iarna s-a așternut, O ținuse într-o jale pe cărarea cu mult dor, Amintindu-şi prima dragoste a Prințului călător! Din Vol. de Poezii - Poeţii Mari au scris Poezii pentru Poeţii Mici - Autor Suzi Mirea

ȘEFU-I ȘEF Șefu-i șef în prima tură, Și patron în aventură, În mașină își permite, O secretară prea cuminte. Cu fustița până la glezne, Tu te duci să cari și lemne? Cu patronu’ nu-i de glumă, Fă-i curat și-n bătătură! Și în casa de la munte, Un culcuș cu doruri multe, Fii atentă cu-al tău dor, Să nu devină un călător. Azi cu unul pe la munte, Mâine, marea cea fierbinte, Și poimâine-n teleferic ... Pacea, să fie cu tine veșnic. Când pleacă și te lasă-n gânduri, Neștiind că tu, – Și tremuri, Că și-n vis, el, ți-i s-a arătat, Cu altă femeie s-a plimbat. Nu te du – , nici la mânăstire, Maică să te faci dintr-o privire, Respectă-te cu bunătatea, - Ce-o ai în fire; şi viața Să-ți fie-n pace, nu şi-n amăgire, Cu o rază de soare în privire, Din ochii ce plâng, – şi nu-i a ta - Strălucire! Vol de Poezii - ŞI STELELE PLÂNG - SUZI MIREA

VII. PRINŢUL LENEŞ Prinţul leneş, dimineaţa nu se-arată, Până ce ... toată iarba nu-i uscată, De roua lăsată, pe flori mii, picături vii, Din noapte când, nu ai vrea să mai revii. De la Prinţesa ta, dulce-i ca o floare, Atunci când îi ceri o mică sărutare, Vine-n grabă pe sub vale la o apă care, E cu ochii după-o rază, inima o doare. Prinţul leneş, e pierdut în somn, Privitorii au rămas ca de lemn, Soarele a răsărit e pe la amiază, Numai Prinţul noaptea se distrează. Ziua doarme şi chiar nu-i pasă, Un păianjen din tavan se lasă, Totu-i prăfuit nici la şcoală n-a venit, Profesoara iar se-ntreabă: Oare ce-a păţit? Prinţul leneş o adoră pe noapte, Când aleargă fluturii pe înserate, Nu-i păţanie să nu fie prezent, Pe la şcoală e-tot timpul, absent. Pădurea e hoinărită toată, Din ghiocel de primăvară, Pân’ la lemnul ce arde-n vatră, - Fiule, ascultă-l pe-al tău tată! O carte-n plus să primeşti, Plină-i cu ale tale poveşti, De copil năzdrăvan ce eşti, Înlătură lenea, degrab să creşti. Prinţii, sunt cu ochii pe prinţese, Pe pământ viaţa-i cu mirese, Prin codru şi prin poieniţe, Nu te lăsa dus de veveriţe. O viaţă ai priveşte-te-n oglindă, Ca bătrâneţea-n-ani să te prindă, Prin albele nopţi cu lună plină, – şi Braţ la braţ cu mândra-n mână! şi povestea continuă ... NUNTĂ MARE LA PALAT

Găseşte-ţi pacea în interiorul tău prin această meditaţie, receptează lent şi conştiincios sensul fiecărei propoziţii. Mă îndepărtez de zgomotul lumii din jurul meu şi mă întorc spre lumea de tăcere care se află în adâncul fiinţei mele. Eu respir acea respiraţie pe care inima mea vrea să o respir. Respir acea respiraţie care activează planul original al sufletului meu. Pun deoparte, sub lacăt, toate amintirile legate de trecut. Nu creez nici un fel de imagini ale viitorului. Mă concentrez asupra celor ce mi le povesteşte viaţa, în clipa de faţă. În acest spaţiu sunt conştient de faptul că Cine Sunt este o parte din Tot Ceea Ce Este – iar în asta îmi găsesc odihna. Îmi conectez Spiritul la conştiinţa unicului Spirit Divin – Dumnezeu. în această stare de conştiinţă, realizez că există o singură inimă care bate, inima a tot ce este viaţă – iar eu sunt o bătaie importantă în această inimă Divină. Nu sunt şi nici nu voi fi vreodată, o victimă a circumstanţelor, pentru că acesta este rolul minţii. Intenţiile pure ale inimii mele se manifestă întotdeauna prin credinţa mea neclintită în Spiritul Divin. Îmi abandonez egoul, toate îndoielile, toate grijile, toate temerile, toate supărările şi mă scald în lumina curajului, a credinţei, a încrederii şi abandonării. Din acest punct mă transform în iubire pură, contopită de Marea Iubire Universală – pentru că, noi toţi, nu suntem decât Una. Când scot la iveală iubirea mea pentru mine însumi, nu pot decât să mă simt iubit, căci toate lucrurile sunt Una. Percep măreţia a Cine Sunt şi mă angajez să-i ajut şi pe alţii să-şi caute măreţia. Îmi exprim viaţa prin râs şi bucurie, prin integritate şi slujire. Îmi adaug la bogăţia fiinţei mele numai ce este bun, măreţ, constructiv, întreg şi sacru. În planul meu Divin nu este îngăduit nimic altceva, iar eu sunt recunoscător să ştiu unde mă pot regăsi pe mine însămi. - De Maureen Moss Această meditaţie o poţi dărui unei persoane dragi. Creează un spaţiu sacru cu o altă persoană ţie şi repetaţi această meditaţie împreună. După aceea rămâneţi în tăcere. Transmite-ţi meditaţia şi altor cunoştinţe şi invită-le să facă acelaşi lucru. Începe să practici liniştea, tăcerea zilnică, meditaţia zilnică.

MAGICUL PE CARE L-ATI CUNOSCUT CANDVA! CAPITOLUL 6 – Vorbeste Antharus, Dragonul Albastru Antharus – Salutari, draga mea, sunt atat de fericit sa fim din nou in legatura, inima la inima. A venit cu adevarat vremea sa discutam in legatura cu cartea ta, nu-i asa? Aurelia – Da si eu sunt fericita sa facem asta din nou. Stii, prima noastra discutie publicata in Volumul 2, seria Telos, te-a facut foarte cunoscut in multe tari din lume. Foarte repede ai devenit extrem de popular in inimile multor oameni, iar mica noastra discutie a devenit unul dintre capitolele favorite din volumul 2. Ai devenit aproape la fel de cunoscut ca si Adama, doar prin acel mic capitol! (Rasete) Antharus – Ma bucur ca scurta noastra discutie a readus in inima multor oameni atat de mult vraja si speranta, pentru un viitor si mai fascinant. Stiu ca aproape tuturor celor care au citit acel capitol, le-a placut. Scopul era de a readuce in constiinta lor o mica parte de perceptie a magicului care, odata, era un mod de a trai atat de natural pentru intreaga omenire, inainte de caderea de constiinta. Stii foarte bine ca in dimensiunea noastra nu exista nici un fel de competitie. Toti se bucura de succesul celorlalti si, atata vreme cat nu traim in constiinta dualitatii, nu exista superior sau inferior in constiinta noastra. Nu ne comparam niciodata nivelul de popularitate. In starea noastra de Unime, prosperam in frumusetea si bucuria a ceea ce exista. De-a lungul eonilor, in dimensiunea voastra, dualitatea, spiritul de competitie si judecatile – cum ar fi “mai bun” sau “mai putin bun” si multele altele – v-au adus tuturor suferinta. Si nici nu a servit unui scop mai inalt; tot ce a facut a fost sa va tina in separare si durere. Este timpul sa adoptati, din nou, spiritul Unimii si sa renuntati complet, suta la suta, la dualitate si drama. Aurelia – Da, imi este dor de magie. M-am saturat de separare si limitari. Imi este dor sa manifest viata armonioasa a civilizatiilor superioare si sa beneficiez din nou, pe deplin, de darurile mele spirituale. Scopul meu este de a pasi din nou pe Pamant, in maretia, inocenta si frumusetea deplina a Divinitatii mele. Stiu ca asta urmeaza. Acesta este motivul intruparii mele de acum – de a echilibra si vindeca miile de incarnari pe care le-am trait aici, din vremuri stravechi. Imi este dor sa ajung Acasa, in tara iubirii si luminii, unde singurele lacrimi sunt cele de bucurie si extaz pur. Intreaga mea fiinta tanjeste sa ajunga Acasa. Antharus – Cum pot sa te ajut astazi – sau cum pot sa te ajut sa visezi la mai multa magie in viata ta? Stii, visarea constienta si corecta utilizare a imaginatiei sunt primii pasi pentru materializare. Aurelia – Vreau sa zbor din nou pe aripile unui dragon, daca se poate. Vreau sa tranversez oceanele pe spatele unui cal inaripat, ca Pegas. Vreau sa cercetez toate regatele fermecate, pe spatele unui inorog si sa dansez cu toate zanele si cu piticii din padurile fermecate. Vreau sa ma joc cu lei si cu tigrii si sa-i trag usor de mustati. Antharus – Draga mea, copilul din tine – copilul nevinovat care ai fost odata – ii este dor sa se joace din nou. Este un semn bun. Arata ca esti mai pregatita ca oricand sa renunti la structurile rigide ale dimensiunii tale si sa incepi sa te joci , ca un copil preaiubit al universului. Desi pe taramul nostru suntem fiinte mature si responsabile, aflate permanent in slujba Creatorului, exista intotdeauna un aspect al nostru care isi pastreaza natura jucausa. In trecut, tu ai facut toate lucrurile acestea – pe care vrei sa le mai faci – si le-ai facut de-a lungul multor eoni, la fel ca cei care citesc aceste randuri. Te va surprinde sa afli ca, exact in timp ce vorbim, mai exista un aspect al tau in planurile superioare, care actioneaza si care se amuza dupa pofta inimii de toate activitatile pe care tocmai le-ai mentionat. Acesta este aspectul tau inocent si neastamparat de copil, pe care Adama si Ahnahmar il iubesc atat de mult si care cunoaste numai iubire si bucurie. El isi petrece timpul hranind si indrumand, cu dragostea lui, fiintele multor regate fermecate. Toti au acest aspect, nu doar tu. Acesta este aspectul cu care iti doresti sa refaci legatura, intr-un mod mai constient. Sa stii ca tu intri foarte des in legatura cu acest aspect, in stare de vis – si aceste doua aspecte ale tale pleaca deseori, noaptea, in multe aventuri fantastice. Cand am vorbit mai inainte despre folosirea imaginatiei, nu am glumit. Imaginatia este o cale de acces atat de minunata. Este imposibil sa-ti imaginezi ceva ce nu exista undeva, in afara mintii tale constiente. Inima, nu minte, cunoaste totul si detine toate solutiile. Inima este pastratoarea acestor amintiri fantastice. Mintea umana, controlata de ego-ul uman, neaga repede intreaga latura magica a fiecarui copil al creatiei. Daca-ti poti imagina ceva, inseamna ca poti accesa ceva ce exista deja si pe care l-ai experimentat undeva, in alta parte, in timp si spatiu, prin aspectele tale multidimensionale. Imaginatia privita ca pozitiva si negativa este intotdeauna o reconectare la o experienta din trecut, care este pastrata in memoria celulara. Daca iti este dor sa mai faci aceste lucruri din nou, este pentru ca inima ta e pregatita sa restabileasca la un nivel mai constient legatura cu acel aspect al tau, care reprezinta nivelul de iubire si inocenta pura. Sa-ti mai spun ceva. De obicei, in Telos, noaptea in timp ce dormi, tu restabilesti legatura cu acel aspect al tau. Foarte des, atunci cand Adama te cauta in timpul noptii, te gaseste cu leii si cu tigrii, cu inorogii, cu caii sau cu zanele. Aurelia – Il deranjeaza faptul ca trebuie sa ma caute? Antharus – Nu doar Adama este cel care te cauta, din cand in cand, dar si preaiubitul tau Ahnahmar. Ei nu se supara, pentru ca stiu ca iubesti mult aceste regate si mai stiu ca este ca un balsam pentru sufletul tau. In afara de asta, nu intotdeauna trebuie sa te caute. Iti petreci foarte mult timp cu ei, in fiecare noapte, in timp ce dormi. Cand pleci sa te joci cu fiinte din regatele fermecate, le trebuie doar o clipa sa te gaseasca. De fapt, sunt incantati cand tu esti atat de fericita. Intr-o zi, viata va fi la fel de fericita la suprafata, ca si in Telos si in alte orase subterane. Este important sa incepi sa visezi la noi vieti pentru tine. Viseaza la noul mod de a fi si de a trai pe aceasta planeta. Adauga multa magie la noile vieti la care visezi. Tot ceea ce exista in creatie a inceput de la un gand – si apoi cu un vis despre acel gand si acceptarea expansiunii lui intr-o noua creatie. Credeti in voi si in visele voastre si, in final, ele se vor manifesta in viata voastra cotidiana. Distrati-va visand si imaginandu-va; nu va costa nimic si ar putea fi chiar avantajos, in mai multe feluri. Aurelia – Spune-mi mai multe despre modul in care putem aduce mai multa magie in vietile noastre. Antharus – Totul este legat de restabilirea conexiunii cu acel aspect fermecat al vostru, care reprezinta copilul pur, de iubire si inocenta. Toti aveti un astfel de aspect, dar nu multi sunteti constienti de el. Chiar si printre cei care sunt constienti, foarte putini au consumat timp sau au fost interesati, in mod constient, sa-l cunoasca mai bine. Acest aspect al vostru este atat de minunat si atat de frumos! El pastreaza cheia catre intreaga maretie a universului. Acest aspect va ajuta in tot ceea ce v-ati dorit vreodata sa fiti sau sa faceti. Este un alt aspect al vostru, in alta dimensiune – dar un aspect care traieste ascuns in Inima voastra Sacra si asteapta trezirea voastra la realitatea prezentei lui minunate, acordul vostru de a permite ca acest aspect sa renasca in voi si sa creeze, impreuna cu voi, toata magia pe care ati cunoscut-o vreodata. Aceasta este un aspect al vostru pe care deseori l-ati abandonat, ignorat si chiar uitat. Acesta este un aspect al vostru care a ramas intotdeauna intr-o legatura stransa cu totalitatea Divinitatii voastre. Acesta este aspectul vostru iubitor si jucaus, pe care l-ati dispretuit de atatea ori, in rigiditatea structurilor voastre tridimensionale. Acest copil dinlauntrul vostru este lumina, este nelimitat si extrem de zglobiu – si el este, de asemenea, VOI. In vremurile de inceput ale Lemuriei, in Tara lui Pan, voi si acest copil minunat erati una. Viata a fost frumoasa si perfecta, timp indelungat. Exista doar magia Iubirii. Nu exista inca nici o separare. Pe masura ce v-ati permis sa cadeti la niveluri din ce in ce mai mari de separare fata de Divinitatea voastra si de toate minunile care o insotesc, ati dat nastere unui copil interior – unul indurerat si suferind; copilul pe care il cunoasteti toti in mod constient si despre care au fost scrise atat de multe carti ce dau metode pentru a-l vindeca. Ati dat nastere unui copil al mintii ego-ului, cea care v-a tinut – pe voi si pe noul vostru copil – in separare si durere, mii de ani. Ati inchis cel de-al doilea copil intr-un ocean de negativitate; l-ati neglijat, abandonat si l-ati tinut in frica si prizonierul multelor emotii nascute din toate alegerile voastre de separare. Este cel care acum striga sa fie vindecat, dorind sa se alature celuilalt, care traieste in perfectiune si magie. Dati-va voie sa faceti, in fiecare moment al vietii voastre, alegerea de a vindeca acel copil, iubindu-va pe voi si pe copilul nascut de mintea ego-ului aflata in separare, cu atat de multa pasiune si compasiune, incat toate traumele trecutului sa fie eliminate, strat dupa strat. Iar copilul ego-ului va afla, treptat, ca si el este un copil al lui Dumnezeu si va fi liber si fericit. Si asa veti fi si voi. Fiti atenti ca aceste aspecte-copil ale voastre traiesc in acelasi timp si in Inima voastra Sacra, iar ele tanjesc sa fie unite de iubirea voastra pentru toate aspectele fiintei voastre. Cand cele doua aspect se vor uni ca unul, prin iubirea fata de sine si prin acceptarea totala a Divinitatii voastre si a cine sunteti voi cu adevarat – fiinta Divina, in experienta intrupata – atunci veti fi “Acasa”. Ca Fiul Risipitor din scripturi, veti fi invitati sa va intoarceti la casa Tatalui. ”Atunci si doar atunci” veti putea avea acces la toata vraja, la toate minunile si la iubirea pe care le-ati cunoscut odata. Si asta nu trebuie sa se intample peste eoni. Iubirea si gratia Divina acordate de Creator in aceasta perioada pot topi barierele foarte rapid, daca aprindeti focul iubirii din inima cu suficienta dorinta, suficienta pasiune, suficienta hotarare si intentie de a vindeca totul, stiind ca procesul nu se va termina decat odata cu vindecarea. Trebuie sa mai stiti ca recompensele care va asteapta la capatul tunelului sunt cea mai mare iubire, bucurie si magie, pe care ar putea sa si le imagineze mintea voastra de acum – plus inca pe atat. Aurelia – Este minunat, Antharus. Iti multumesc ca mi-ai amintit. Trebuie sa recunosc ca, la nivel constient, i-am neglijat cumva pe acesti doi copii ai inimii mele. Iti multumesc. Acum poti sa ne mai povestesti despre lumea magica ce ne asteapta in viitor? Antharus – Retine ca revenirea acelor vieti fermecate pe care cu totii doriti sa le regasiti poate fi doar rezultatul uniunii Divine – nivelul vostru de Unime cu tot ceea ce este viu. In imparatia Luminii nu poti crea nici un tip de viata magica, daca nu te unesti complet cu ceea ce vrei sa creezi. Asta inseamna ca, atunci cand vei deveni personificarea Iubirii si Unitatii si vei radia doar Iubire, vei fi conectat la tot ceea ce este viu, ca “Unu”. Din acest punct de vedere, poti crea orice, oricand. Poti avea totul si poti face totul, orice ar reprezenta asta. De asemenea, toate regatele se unesc cu tine ca Unu, si toate elementele si spiritele naturii sunt la comanda ta, in fiecare clipa, pentru a te ajuta sa-ti implinesti dorintele. Aceasta este o mare bucurie pentru ei, precum si serviciul lor adus vietii. Acesta este, prieteni, marele parteneriat in iubire si fratie, pentru toti. Animalele devin cei mai buni tovarasi de joaca pe care vi i-ati putea imagina in acest moment; florile si plantele devin mai bogate imediat si se pastreaza astfel permanent, pentru placerea voastra; iarba este tot timpul vie, dar nu trebuie niciodata tunsa. Puteti sa va deplasati oriunde, intr-o clipa. Nu va mai trebuie sa completati fise de impozitare, sau sa platiti taxe pe masina, sau asigurari de locuinta. Nici nu va mai trebui sa va goliti buzunarele pentru a plati facturile lunare. Viata este peste masura de abundenta, oriunde te uiti. Veti trai in palate de cristal si nu va mai trebui niciodata sa platiti chirie sau rate la ipoteca. Inorogii detin secretele tuturor misterelor ascunse ale regatelor – cele cunoscute si cele inca necunoscute de voi, in acest moment – iar ei va vor purta cu bucurie spre milioane de descoperiri magice si minunate. Va veti intreba de ce v-a luat atata timp pentru a veni, in sfarsit, Acasa, in tara iubirii si magicului. Aceasta este, prieteni, viata care va asteapta in cea de-a cincea dimensiune. Insa nu va trebui sa asteptati acest moment, pentru ca sa incepeti sa va creati vieti mai usoare si mai pline de vraja. Incepeti acum si veti vedea cat este de simplu. Nu cea de-a treia dimensiune este cea care va limiteaza, ci faptul ca nu vreti sa recunoasteti ca puteti avea acum, in perioada actuala, o viata foarte placuta, plina de minuni. Trebuie doar sa credeti in voi si sa va deschideti, pentru a primi toate darurile pe care viata asteapta sa vi le ofere. Incetati sa le mai negati. Negarile voastre sunt principalele motive pentru care atat de multi dintre voi raman fara darurile care asteapta sa va fie oferite. Negarile sunt cele care va impiedica. Aurelia – Si ce legatura au astea cu dragonii? Antharus – Noi, acei dragoni care suntem fiinte din cea de-a cincea dimensiune si de mai sus, detinem cheile pentru cele patru elemente si le stapanim in totalitate. Am explicat asta in ultimul mesaj. Ai auzit de dragonii fermecati si aceasta cunoastere a elementelor este cea care ne ajuta sa cream atat de usor vraja. In ceea ce ne priveste pe noi, dragonii, am dori sa le oferim tuturor celor care citesc acest material ajutorul nostru pentru a reusi sa stapaneasca elementele, astfel incat materializarile pe care le faceti sa se produca mai simplu si mai usor. Acesta este angajamentul pe care ni-l luam fata de voi. Nu avem voie sa va influentam alegerile facute de liberul arbitru si procesele de invatare, dar va fi o placere sa va soptim la ureche care sunt cheile pentru stapanirea elementelor, in timp ce invatati sa mentineti niveluri superioare de iubire si armonie. La fiecare pas inainte pe care-l faceti pe drumul vostru catre libertate spirituala, prin procesul de Inaltare, noi ne angajam sa va oferim urmatoarea cheie si apoi urmatoarea, pentru a va ajuta sa stapaniti elementul. Mai ai intrebari? Aurelia – Da, vreau sa lamuresc ceva pentru cititori. Lord Sananda mi-a spus, cu ceva timp inainte ca, deoarece esti dragon si o fiinta de Lumina si Iubire, pot avea incredere in tine. Dar a mai spus si nu toti dragonii si reptilienii sunt de incredere, deoarece sunt foarte multi care se afla inca in stare de separare si ar fi riscant sa ai incredere in toti dragonii. El mi-a sugerat ca trebuie folosit discernamantul atunci cand intalnesti dragoni, sau alte fiinte reptiliene. Poti comenta pe marginea acestui subiect? Antharus – Din nefericire, este adevarat. Desi multi dintre noi, dragonii, si multe fiinte din rasa reptiliana am ajuns la nivelul dimensiunii a cincea de evolutie, nu se poate spune la fel despre intreaga rasa. Mai exista inca un numar mare de fiinte reptiliene care s-au intrupat ca oameni pe planeta voastra – si in multi nu poti avea incredere. De asemenea, exista multi altii care functioneaza de pe nivelul planului astral si care v-ar putea pacali, asa ca trebuie sa fiti atenti. La fel se intampla si cu rasa umana. Unii sunt inaltati si radiaza numai Iubire si Lumina, iar multi oameni de la suprafata sunt inca in stare de separare si va vor exploata. Majoritatea fiintelor din rasele galactice actioneaza in Lumina si Iubire, dar mai exista si cativa renegati care inca functioneaza in separare fata de planul astral. Trebuie sa fiti intotdeauna vigilenti in planul in care va aflati. Este putin probabil sa existe multi dragoni care sa te pacaleasca; au alte treburi de facut. Dar, ca orice fiinta din univers care vine la tine, unii vor fi Maestri ai Luminii, in timp ce alti pot fi impostori, care se dau drept Maestri ai Luminii. Este intotdeauna bine sa-ti folosesti discernamantul si sa verifici ce ti se spune. Verifica, prin sentimentele inimii, nu la nivel de minte-ego sau la nivel mental. Trebuie sa procedezi astfel cu toate fiintele aflate de cealalta parte a valului, care ar putea veni la tine. Este o protectie importanta. Exista impostori care imita pe fiecare maestru si fiecare grup de fiinte de lumina. Fiecare fiinta inaltata pe care o cunosti are si ea de-a face cu un numar mare de impostori din planul astral, care incearca sa te pacaleasca in vreun fel, sau sa te abata de la calea ta spirituala adevarata si dreapta. Trebuie sa fii extrem de atent, atunci cand este vorba despre ce voce asculti. Chiar si oamenii cu cele mai bune intentii pot fi usor pacaliti de o entitate astrala foarte vicleana. Pana cand iti vei capata maturitatea constiintei tale depline, va trebui sa fii permanent atenta. Nu toate materialele transmise prin chanelling vin de la maestri de lumina si intelepciune. De obicei, impostorii sunt foarte precauti in a-i gasi pe cei care cauta fenomene paranormale, sau al caror ego doreste sa devina, cu orice prêt, medium – chiar daca nu au ajuns la nivelul de initiere necesar pentru ca un Maestru al Luminii sa-l solicite pentru ca sa-i transmita mesajele. Pana cand aceasta planeta nu va fi complet in lumina, asezata confortabil in cea de-a cincea dimensiune, trebuie sa fii permanent prudenta si sa-ti folosesti puterea de discernamant, pentru a evita multele capcane ale procesului de Inaltare. Cei care vor sa te abata din cale si de la scopul tau de a te inalta, vin de obicei ca impostori deghizati in maestri de lumina si intelepciune, pentru a oferi invataturi ce contin denaturari subtile si, uneori, nu chiar asa subtile. Mergi in pace, draga mea, si sa stii ca te veghez, fiind intotdeauna pregatit si dispus sa-ti ofer mangaiere si sa-ti aduc ajutor si magic! 💕💕💕 Mesaje de la Adama & Fratia Lemuriana de Lumina din TELOS https://renasterea-constiintei-lemuriene.blogspot.com https://telos-agartha.blogspot.com/ https://flacarisacre.blogspot.com/ Misiunea noastră Scopul acestei organizații non-profit este de a trezi umanitatea la Conștiința lui Hristos și de a ajuta apariția Lemuriană pe planetă. Viziunea Fundației Telos este aceea a unei lumi în care iubirea universală unește toate rasele și națiunile într-o singură familie, o lume plină de pace și armonie veşnică în fiecare zonă a planetei. Timpul destinat pentru a crea această nouă civilizație este acum. În această perioadă de mari schimbări planetare, toată lumea are o posibilitate crescută, precum și responsabilitatea de a deveni unul cu Sinele Superior și de a participa activ la manifestarea acestei noi lumi. Pentru a ajuta la această dezvoltare, Fundația Telos răspândește învățăturile primite de la frații și surorile noastre din Lemuria. Învățături transmise, printre altele, de Aurelia Louise Jones, autoarea cărților Telos. Fundația asistă persoanele care doresc să promoveze aceste învățături. Aceasta facilitează comunicarea și stabilește punți de lumină între indivizi și grupurile Telos din întreaga lume. Citat din Telos, Volumul 3: „Noi, Maeștrii Luminii, oferim prin învățăturile simple din aceste cărți, toate cheile de care veți avea nevoie vreodată pentru a ajunge până la Înălțarea voastră, cu Ușurință, Graţie și Minune”

AMINTIRI ******* Volum de Poezii ******* *** SUZI MIREA*** CUPRINS Prefaţă – Lacrima lui Dumnezeu 1. Privesc 2. Primul ghiocel 3. Trece timpul, Timpul trece 4. Astăzi Volum de Poezii în desfăşurare ...

TELOS, O BIBLIOTECA VIE Salutari prieteni! Unul dintre numele mele este Thomas si sunt un batran din Telos. Am venit sa locuiesc in interiorul muntelui, exact cu o zi inainte de distrugerea continentului nostru. Am fost fratele Aureliei, in timpul ultimei ei vieti in Lemuria; ea era mai mare decat mine cu cativa ani. Datorita pozitiei de conducere pe care o detinea la acea vreme, era foarte ocupata, dar pentru mine, fratele ei mai mic, isi facea intotdeauna timp, tratandu-ma cu iubire si bunatate; asa imi amintesc de ea. Este o mare placere sa am prilejul de a putea fi auzit astazi la suprafata Pamantului, sa va aduc energiile mele, cu multa iubire. Timpul petrecut de noi in Telos, in ultimii doisprezece mii de ani, a fost intr-adevar miraculos pe de o parte – iar, pe de alta parte, am resimtit si durerea separarii de rudele noastre care traiesc la suprafata. Ne pregatim cu multa speranta in inimile noastre ca, atunci cand va fi posibil, sa ne reunim cu voi intr-un mod mai palpabil. Dar trebuie sa intelegeti, prieteni, ca acest lucru nu se va intampla in frecventa celei de-a treia dimensiuni, asa cum o cunoasteti voi. Va trebui sa ne intalnim la cel putin doua treimi din drumul catre cea de-a patra dimensiune. Misiunea noastra in Telos nu va fi indeplinita complet, pana cand nu ne vom uni din nou intr-o singura civilizatie. Toti batranii din Telos – care sunt, de fapt, cei care au comunicat in special cu voi – au detinut, intr-un moment sau altul, un loc in Consiliul Lemurian al Celor Doisprezece si in guvernul orasului nostru. Dar acum ne-am retras pentru a permite celor mai tineri sa ocupe aceste pozitii. Credem ca toti ar trebui sa aiba ocazia de a tine fraiele si de a trai experienta unui rol de conducere, sub indrumarea comitetului consultativ al batranilor. Majoritatea batranilor din Telos au familii al caror numar de membri s-a marit considerabil. Avem copii, nepoti, stranepoti si alte generatii ulterioare, care nu au fost niciodata fizic in dimensiunea voastra. Ei devin din ce in ce mai curiosi sa traiasca experienta vietii la suprafata. Desi cei mai multi dintre ei nu sunt inca insufletiti de dorinta de a trai la suprafata, acestia va respecta in mod real curajul de a va reincarna, iar si iar, in circumstante atat de dificile. Foarte multi dintre noi – in special cei mai tineri – de-abia asteapta ziua in care veti elimina toata violenta. Ei doresc, in inimile si mintea lor, sa vina pentru a va ajuta. In Telos, una dintre preocuparile mele este aceea de a avea in grija o biblioteca vasta, ce contine placi de cristal pe care este inregistrata intreaga istorie a societatilor lemuriene, de la inceput pana la sfarsit – cat si tot ceea ce s-a intamplat pe planeta si dincolo de ea, dupa distrugerea fizica a continentului nostru. Biblioteca contine si toate inregistrarile ”adevaratei” istorii a planetei noastre, despre care omenirea de la suprafata cunoaste foarte putin. Lucrez cu o echipa minunata – destul de numeroasa, intr-adevar – si, de catva timp, ne ocupam de realizarea unor duplicate in diferite limbi pentru toate inregistrarile noastre, pregatindu-ne astfel pentru momentul in care ele va vor fi accesibile, pentru a creste nivelul vostru de cunoastere reala si de intelepciune. Acesta va fi momentul cand, dragii mei, veti putea afla istoria adevarata si minunata a planetei voastre, a Mamei Pamant si a multelor omeniri care au trait aici, din trecut si pana astazi. Istoria completa si exacta a planetei voastre nu a fost cunoscuta niciodata de nici unul dintre istoricii vostri din ultimii doisprezece mii de ani. Ceea ce credeti ca stiti este destul de limitat si reprezinta doar fragmente deformate ale istoriei reale. Nu veti putea accesa adevaratele inregistrari, pana cand acestea nu va vor fi puse la dispozitie. Multi dintre istoricii vostri au facut ce au putut pentru a consemna propriile perceptii despre trecutul Pamantului, dar nici unul dintre ei nu a fost suficient de iluminat pentru a intelege si discerne macar o parte semnificativa din acesta – cu atat mai putin, intregul spectru. Atunci cand vi se va permite o astfel de cercetare, veti putea accesa toate informatiile de acest gen. Deja zambiti, stiind ca veti fi cel putin surprinsi, uluiti si coplesiti peste masura. Inainte de disparitia Lemuriei, toate inregistrarile au fost duse in Telos, pentru a fi pastrate spre cunoasterea si intelepciunea generatiilor urmatoare. Noi avem o biblioteca vie, nu doar in folosul acestei planete, dar si pentru intreaga galaxie si intregul univers. Stiam ca putine inregistrari – sau poate nici una – vor supravietui pierderii celor doua continente principale si greutatile ce vor urma. Senzatia mea este ca, in urmatorii douazeci de ani, sau chiar mai devreme, duplicatele tuturor inregistrarilor noastre vor fi facute cunoscute celor de la suprafata, pentru a le consulta si a le studia cand veti dori. Din examinarea unor informatii atat de cuprinzatoare si de exacte veti capata multa intelepciune. De asemenea vi se va oferi si tehnologia necesara citirii placutelor de cristal. Vor exista seturi complete ale acestor inregistrari, care vor fi puse la dispozitia publicului, in multe parti ale planetei. Aceasta este o misiune uriasa pe care o organizam in folosul vostru. Munca noastra este un act de iubire si o realizam cu multa bucurie, pentru a va oferi mijloacele prin care sa puteti accesa istoria Pamantului, intr-un viitor nu prea indepartat. Va imbratisez cu multa iubire pe toate trei (Aurelia si alte doua doamne). Faceti intr-adevar, parte dintr-o fratie a femeilor din Telos, in planurile interioare. Va recunoastem ca atare. Vor mai fi multe femei aflate la suprafata, care vor fi atrase de acest material, si care fac si ele parte din aceasta fratie, fie ca sunt constiente de aceasta sau nu. Stiu ca ati fost deschise fata de Adama, Galatia, Celestia si fata de alti cativa pe care ii cunoasteti din Telos. Este randul meu sa ma prezint si va rog sa va deschideti si fata de mine. Sunt nerabdator si va doresc sa refac legatura cu voi toti, pentru a va ajuta sa va sporiti fericirea si cunoasterea. Pana la o noua revedere, va voi tine foarte aproape de inima mea. 💕💕💕 Mesaje din Telos - Orasul Luminii celei de- A Cincea Dimensiune https://telos-agartha-lemuria-atlantida.blogspot.com/ https://renasterea-constiintei-lemuriene.blogspot.com/ https://flacarisacre.blogspot.com/ Fundatia Telos World-Wide Misiune Suntem o organizație non-profit dedicată extinderii informațiilor și învățăturilor provenite din Telos în pregătirea pentru eventuala apariție a fraţilor și surorilor noastre Lemuriene în lumea noastră, pentru a ne învăța un nou mod de viață luminată. Scopurile fundatiei sunt următoarele: Pentru a promova extinderea misiunii Lemuriene în Canada și în întreaga lume, Promovarea scrierilor și lucrarilor celor din Telos Pentru a ajuta alte grupuri, în special grupurile internaționale, in vederea asigurarii unei structuri si pentru a promova învățăturile din Telos, Construirea unui centru pentru educare și fratie, și De a strânge fondurile necesare pentru indeplinirea obiectivele noastre. Telos World-Wide Foundation, Inc. Montreal, QC – CANADA Phone: (001 Intl.) 1-514-940-7746 Web Site: www.telosinfo.org E-mail: [email protected]

Bate câmpiile şi-o face lată, Vântul fugar de altădată, Fuge, zboară şi le trosneşte, Crengile un vânt le ameţeşte. Le doboară şi ele tresară, Mai, mai, că nu le omoară, Du – te vântule fugar, Mai ieşi puţin din imaginar. Du-te sus de miscă norii, Din vazduh vin şi cocorii, Zboară-n cârd să nu-i doboare, Vântul, de la amiaza – mare ! AUTOR Suzi Mirea

O narcisă zice-ntruna, Ia-mă și pe mine una, Și du-mă la o piață, Să stau într-o verdeață. Să fiu luată eu acasă, Din gradină și culeasă, Proaspată înfloritoare, Și bine mirositoare. Tu ești verde și pe trup, Galben ai între zulufi, Și puțin portocaliu, Pe fustiță-n decoltiu! AUTOR Suzi Mirea

Zboară fulg de nea, Să îngheți precum o stea, O figură înaripată, Și cu aripi ea arată. Este Îngerul de gheață, E un cristal ce se agață, Ca o stea ce-a coborât, Pe copacul înghețat! Autor Suzi Mirea

Floare de lotus argintie, Ce tu creşti pe-o apă vie, Şi pluteşti pe a ta frunză, Stai în lotus, nu în peluză. Iubeşti apa stătătoare, Că pe ea-tu creşti mare, Şi o papură vecină, Stă la sfat pe o tulpină. Ea te laudă mereu, Eşti frumoasă-n felul tău, Te deschizi tu, mare-n soare, Eşti Regina lacului în floare. Să te miroasă, şi o raţă, Şi un peşte-ţi sare-n faţă, Cu toţii, se miră şi te învaţă, Cum se pluteşte la suprafaţă. Pe Regina lacului s-o cucereşti, Vrei nu vrei, o şi iubeşti, Că-i frumoasă şi admirată, Şi de oameni, e apreciată! AUTOR Suzi Mirea

Chem Flacăra Iluminării Flacără a Iluminării din Inima Lui Dumnezeu Extinde-ți întotdeauna Lumina prin mine. Flacără Aurie din Inima Lui Dumnezeu Umple-mi inima cu Raza ta de Întelepciune. Flacără a Iluminării din Inima Lui Dumnezeu Extinde Mintea Lui Dumnezeu prin toate gândurile mele. Flacăra Aurie din Inima Lui Dumnezeu Luminează Pământul cu Lumina ta Aurie. Flacără Aurie din Inima Lui Dumnezeu Aprinde-mi Lumina cu Iubirea ta! (repetați de 3 ori) Rugăciuni la cele Şapte Flăcări Sacre - Aurelia L.J Traducere Suzi Mirea Cele Şapte Flăcări Sacre

FRUNZULIȚA ȘI FRUNZULIȚĂ Am plecat la plimbare cu frunza pe cap, La cules de ghinde puse prin dulap, Un depozit mare ... am făcut, Toată iarna să ronțăi în tăcut. O certai pe soața mea Frunzulița, Că plecă goală ca ștrengărița, Puse frunza numai pe copac, Floare la mijloc numai eu s-o plac. Și ca ... să mă oprească din certat, Luă coșul cu ghinde și l-a răsturnat! Îl puse pe Frunzuliță la treabă, Ajutor de-acum chiar n-o să mai vadă! Plecă prin codrul des şi pe răcoare, Ca să-i mai treacă de supărare! Cu gândul la o stea pe cerul mare, Tare şi-ar dori chiar acum să zboare, Sufletu-i în-întuneric, nu mai are stare. Pe pământ aşa s-a vrut, demult, Într-un târziu auzise un cuvânt, Îi trecuse un fior pe-o aripă de vânt, C-ar mai fi o alinare, fără a fi cult. Acum regretă că nu se trezise, Cum scânteia din ea adormise, Dar niciodată nu-i prea târziu, Căutându-l pe Dumnezeul cel viu! şi povestea continuă ... Deviţa şi-a trezit Zeiţa

LASĂ, LASĂ ... ... Vocea-mi spuse: - Lasă, lasă, Nu te duce la terasă, La o bere cu melasă! Mergi cu mine la picnic, -Nu la bere cu un mic?! Vraja mării iar te-atrage, Tot cu cortul pe catarge. Printre valuri săltăreţe, Printre stâncile măreţe, Las-o tu de bicicletă ... Dă-o-ncolo de vedetă. Stai pe plajă, pe nisip, Soarele în zori zâmbind, Mai încolo-i mai torid, Te-ai trezit în negru chip. Nu te iartă, Soarele, Când şi-arată razele. Şi la plaj-ai revenit, Îmbrăcat şi-nfofolit. Din omul alb de ceară, Ai devenit din smoală, Din vremea epocală, Pe plantaţia din vară. - Lasă, lasă, Toate-s trecătoare, Nu-l mai bocii pe Soare! Luminează-ţi chipul – Din lumina Lunii-n zare, Ce o porţi în tine – Din acele vremuri milenare! Vol - AMINTIRI - Suzi Mirea

TRECUT - AU ANII Nu sunt rege la palat, Niciun mare avocat, Sunt un biet burlac, Cu armata nu mă-mpac. Sunt cu gândul la plecat... Pe oceane, mări şi-n larg, Feciorie pe un stil de vaporant, Dus-am fost eu, din al meu sat. Stau la vatră şi mă privesc, Anii nu stau, ci mai şi cresc, Mă uit în urmă cu tandreţe, La anii scurşi din tinereţe. Aş vrea o viaţă ca la-nceput, Cum eram un tip plăcut, Să duc dorul la o plecare, Tânăr.. cu rucsacul în spinare. Singur.. cu vaporul prin oceane, Pe-o insula cu verdeaţă şi liane, Trăind - frumuseţile pământului, Într-o idilă de vis-a trupului! SUZI MIREA

Temple ale Uniunii CAPITOLUL 8 Adama si Ahnahmar Salutari si Binecuvantari, preaiubitii mei, din partea prietenului vostru, Adama. Ma aflu in acest loc, astazi, impreuna cu prietenul meu, Ahnahmar, unul dintre batranii nostri care traieste aici inca de la inceputul vietii noastre in Telos, cu putin peste douasprezece mii de ani in urma. Ahnahmar a locuit in Lemuria timp de peste doua mii de ani inainte de disparitia continentului nostru si isi pastreaza acelasi corp tanar de aproximativ paisprezece mii de ani in timpul vostru. El este foarte inalt, activ si bine facut, si arata de vreo treizeci si cinci de ani, sau chiar mai tanar. Pe vremea Lemuriei, Ahnahmar si sufletul lui pereche au construit un templu de o frumusete extraordinara, numit “Templul Uniunii”. Acest sanctuar a fost ridicat in cinstea Iubirii si a Uniunii dintre Sufletele Pereche. Inca de atunci, Ahnahmar impreuna cu sufletul lui pereche sunt paznicii acelei flacari – care arde singura – a Iubirii Vesnice pentru planeta. Acum ma retrag, pentru a-i permite lui Ahnahmar sa continue. Salutari cordiale, eu sunt Ahnahmar. Binecuvantari si iubire tuturor acelora care vor citi acest mesaj. Pe vremea Lemuriei, majoritatea barbatilor si a femeilor isi imparteau viata cu mult iubitul lor suflet pereche. Acest templu maiestuos era locul unde se desfasurau ceremoniile de nunta. Cuplurile se impodobeau cu mare frumusete si eleganta, pentru a-si consfinti “Uniunea” cu energiile flacarii Iubirii Vesnice. Desi aceasta flacara a Iubirii s-a stins odata cu scufundarea Lemuriei, datorita vibratiei de la suprafata, torta dragostei s-a pastrat in Templul Uniunii, care a fost inaltat, in totalitate, intr-o vibratie de dimensiunea a patra, atunci cand continentul nostru a fost distrus. Acest templu mai exista si azi in zona din apropierea Muntelui Shasta, acolo unde fusese amplasat initial si vibreaza, in prezent, la frecventa dimensiunii a cincea. Desi fosta structura fizica nu mai exista in dimensiunea a treia si nu poate fi vazuta in realitatea voastra, fiti siguri ca este foarte real si palpabil pentru noi. Templul este foarte activ si a continut, pana in ziua de astazi, sa-si indeplineasca toate functiile pe care le avem in momentul construirii lui. Templul se afla in orasul de cristal al luminii, care exista in plan eteric in zona Muntelui Shasta. Orasul se intinde pe o suprafata de aproximativ treizeci pana la saizeci de kilometri in diametru. Vi s-a promis ca aceasta asezare lemuriana miraculoasa va fi, in final, coborata la un plan mai fizic si ca multi dintre voi o vor putea vedea si ii vor pasi pragul, pe baza de invitatie. Intrebati cand se va intampla acest lucru. Data exacta este inca necunoscuta, chiar si pentru noi. Anticipam ca va fi spre sfarsitul acestui deceniu – sau curand dupa. Atunci cand acest lucru se va intampla, templul, impreuna cu toate celelalte minuni pe care le detine orasul de cristal, vor fi disponibile celor care vor atinge aceasta vibratie, prin dezvoltare spirituala. Aurelia, cunoscuta voua si ca Louise Jones, a fost implicata in activitatile acestui templu, pe vremea Lemuriei. Ea i-a redescoperit amplasarea in urma cu cativa ani, in timp ce se plimba intr-o zona situata la cativa kilometri de casa ei, de pe Muntele Shasta. La inceput, si-a dat seama ca acesta era un loc foarte special, dar nu a putut dezvalui misterul. Din motive necunoscute constiintei sale, Aurelia a simtit atractia de a se reintoarce in mod frecvent in zona noastra, pentru plimbari si meditatii. De mai multe ori pe saptamana o urmaream urcand panta, urmandu-si imboldul inimii. O observam intotdeauna cu incantare si cu bucurie atunci cand venea – mai ales prima data. Am asteptat cu rabdare sa soseasca ziua in care sa putem comunica cu ea mai direct. Fara ca mintea ei exterioara sa stie, de fiecare data cand venea, primea in planul interior intampinarea noastra plina de bucurie si foarte multa grija, iubire si imbratisari de la noi. Au trecut mii de ani de cand am avut ocazia sa comunicam, in mod constient, cu un locuitor de la suprafata, in acea zona. Mai sunt si cei care locuiesc in apropiere, care vin din cand in cand pe deal pentru a se plimba, dar nici unul dintre acestia nu a inteles semnificatia locului. Intr-un final, i s-au oferit mai multe informatii dragei noastre Aurelia despre natura locului ei favorit si atractia puternica pe care o simtea. Iubirea si nivelul sau inalt de respect fata de sacralitatea acestui loc ne-a permis sa ne dezvaluim ei, intr-un mod mai deschis, si sa-i relatam, intr-o mai mare masura, implicarea sa anterioara, alaturi de noi, in acest templu sacru. In toamna anului 2001, Aurelia a oficiat o casatorie in acel loc, constienta fiind de prezenta noastra totala si a Taramului Luminii. A fost prima oara de la scufundarea Lemuriei, cand s-a desfasurat o ceremonie nuptiala in octava fizica, exact in locul in care, in cea de-a cincea dimensiune, exista Templul nostru al Uniunii. Acesta a fost un moment de mare bucurie pentru noi si ne-am oferit ajutorul in totalitatea. Eu, Ahnahmar, m-am contopit complet cu preaiubita mea Aurelia, in timpul ceremoniei! Fara ca mintea sa exterioara sa fie constienta, ea se pregatea pentru o experienta minunata. Urmandu-si impulsul interior, Aurelia a sugerat acest loc special unui cuplu de suflete pereche, care a dorit ca ea sa oficieze ceremonia de nunta. Telosienii, impreuna cu Consiliul Lemurian si cu fiintele Taramului Luminii, au fost foarte fericiti de acest eveniment. Efectiv, sute de mii dintre noi, impreuna cu milioane din taramurile invizibile, am participat la aceasta nunta in corpurile noastre eterice. Intr-un fel, a fost un noroc ca ea nu ne-a putut vedea, deoarece ar fi fost o imagine coplesitoare – daca e sa ne gandim la numarul mare al celor care participau. Parea ca si cand toata lumea din Telos si din Taramurile Luminii ale Muntelui Shasta era acolo, aplaudand reactivarea Flacarii Iubirii pentru Sufletele Gemene din templul nostru, in octava fizica. Doar dupa nunta i-am dezvaluit mai multe informatii despre adevarata natura a templului si activarea minunata ce a avut loc pentru planeta, in timpul ceremoniei. Urmandu-si inima si inspiratia, ne-am amuzat sa vedem cum ea ne-a oferit prilejul de a crea aceasta deschidere miraculoasa spre planul fizic. Scenariul pe care-l asteptasem de atata vreme, s-a desfasurat intr-o succesiune perfecta, fara ca ea sa aiba nici o idee asupra a ceea ce se intampla in afara de ceremonia nuptiala propriu-zisa. Si acest lucru ne-a facut pe toti sa zambim. Multi dintre voi au descoperit ca relatiile maritale au fost deseori distrugatoare – aducand mai mult stres si dezamagire, decat bucurie si fericire constanta. Motivul acestui lucru este ca relatiile stresante se bazeaza mai mult pe dualitate, decat pe unitatea Iubirii Divine. Daca o relatie nu se bazeaza pe aceasta unitate, legatura nu va putea niciodata implini dorinta inimii pe care ati simtit-o atat de profund. In continuare, prieteni, permiteti-mi sa va dojenesc putin. Ca paznic al Flacarii Iubirii, va urmaresc relatiile de foarte mult timp. Acelora dintre voi care-si cauta iubitul in alta parte, in exteriorul vostru, vreau sa le spun ca nu-l vor intalni astfel. Iubitul vostru este, si el, o parte din voi, care ar putea avea un corp in lumea exterioara, dar, a-ti intalni sufletul pereche inainte de a fi pregatit pentru aceasta initiere, este putin cam complicat. Cel mai adesea, acest lucru nu este in interesul vostru, deoarece experienta celei de-a treia dimensiuni nu ofera intotdeauna compatibilitate de caracter si spirit, decat daca ambele parti au ajuns la acelasi nivel de pregatire si evolutie. Ascultati cu atentie. Cautati iubirea dupa care tanjiti mai intai in interiorul vostru, in fiecare celula si electron din inima si din suflet. Incepeti prin a dezvolta o relatie de armonie constienta in interiorul vostru. Ea se afla in totalitate acolo, asteptand sa-i acordati atentie. Perechea voastra Divina salasluieste tot in interior. Relatia pe care o cautati nu este nimic mai mult decat oglindirea relatiei voastre directe cu propriul Sine Divin. Cand veti invata sa va iubiti toate aspectele esentei umane, atunci acea iubire Divina pentru Sine devine conducatorul inimii si al vietii voastre si nu veti mai cauta nicaieri in alta parte. Veti sti ca ati gasit-o, iar forma sa nu va avea importanta. Inima voastra se va simti plina si complet satisfacuta. La acest nivel de dezvoltare a vietii voastre spirituale, oglindirea sau reflectarea iubirii perfecte pentru Sine se va manifesta palpabil in viata voastra. Aceasta este legea Divina si ea nu va va dezamagi. Daca ea nu se manifesta in viata voastra, ori nu sunteti pregatiti pentru ea, ori la nivelul planurilor interioare ati decis sa asteptati. Legea va va aparea in viata la timpul Divin – si orice perioada de asteptare nu va mai conta, deoarece v-ati unit deja in inima cu subiectul dorului si al iubirii ce va anima. Odata ce ati atins aceasta stare de dragoste Divina in inima, nimic nu vi se va mai refuza, nici macar sufletul pereche. In numele iubirii Divine, as vrea sa va sugerez sa incepeti sa va cautati iubitul in interiorul propriului Sine. Aceasta este cea mai rapida cale de a va uni cu perechea voastra Divina. Nu trebuie sa dati anunt la ziar, sau sa vizitati cluburi pentru persoane singure. El sau ea va va cadea efectiv in brate. Nu veti putea evita acest lucru. Fie ca voi toti sa depasiti toate incercarile din drum spre gasirea Iubirii Divine! Este o placere sa va invit sa veniti noaptea la templul meu, unde predau cursuri celor care doresc sa se reuneasca cu sufletul lor geaman. Nu ma ofer sa devin petitoare, cum spuneti in limbajul vostru . Dorim sa va ajutam sa refaceti legatura cu acea parte miraculoasa a Sinelui pe care ati abandonat-o in urma cu mult timp – exact aceea care il va atrage spre voi pe iubitul vostru (sau iubita voastra) si tot ceea ce va doriti in viata. Noi nu vom atrage perechea pentru voi, dar va vom arata cum sa realizati acest lucru singuri. Va vom invata sensul real al “Uniunii Divine”. Seara, inainte de a va culca, cereti ghizilor vostri sa va duca la Templul Uniunii, pentru a participa la cursurile pe care le tinem. Eu, impreuna cu colegii mei profesori, vom fi acolo pentru a va primi. Va promit ca vom petrece un timp minunat impreuna. Daca nu va amintiti de calatoriile facute cu noi, nu va faceti griji. Odata cu subtierea valurilor, din ce in ce mai multi dintre voi se vor deschide catre amintirea multelor si incantatoarelor aventuri nocturne. Eu sunt Ahnahmar, paznicul Templului Uniunii si al flacarii Iubirii Vesnice. 💕💕💕 Mesaje din Telos - Orasul Luminii celei de-a Cincea Dimensiune https://telos-agartha-lemuria-atlantida.blogspot.com/ https://renasterea-constiintei-lemuriene.blogspot.com/ https://flacarisacre.blogspot.com/ Fundatia Telos World-Wide Misiune Suntem o organizație non-profit dedicată extinderii informațiilor și învățăturilor provenite din Telos în pregătirea pentru eventuala apariție a fraţilor și surorilor noastre Lemuriene în lumea noastră, pentru a ne învăța un nou mod de viață luminată. Scopurile fundatiei sunt următoarele: Pentru a promova extinderea misiunii Lemuriene în Canada și în întreaga lume, Promovarea scrierilor și lucrarilor celor din Telos Pentru a ajuta alte grupuri, în special grupurile internaționale, in vederea asigurarii unei structuri si pentru a promova învățăturile din Telos, Construirea unui centru pentru educare și fratie, și De a strânge fondurile necesare pentru indeplinirea obiectivele noastre. Telos World-Wide Foundation, Inc. Montreal, QC – CANADA Phone: (001 Intl.) 1-514-940-7746 Web Site: www.telosinfo.org E-mail: [email protected]

Rugăciune pentru "Ascensiunea personală" În numele iubitului meu Dumnezeu- Prezenţa "EU SUNT". Cer să primesc inițierile necesare pentru a mă califica pentru Ascensiune. Fac apel pentru un mare arbore cosmic din Flacăra Purității Cosmice pentru a-mi elimina din minte, gândurile mele, sentimentele mele și corpul meu, și toate corpurile subtile de fiecare vibrație a omului care este impură în substanță, și mai puțin decât Divinul meu Perfecțiunea în Dumnezeu. Fie ca Flacăra Purităţii să transmute din lumea mea toate energiile negative rămase! Iubirea lui Hristos să se extindă în mine prin puterea Flăcării Înălţării! Fie ca Flacăra Reînvierii să trezească amintirile din planul meu divin. Ca să fiu liberă pentru totdeauna de toată disonanţa pe care am creat-o vreodată! Afirm că EU SUNT Puritatea în acţiune. EU SUNT Puritatea Lui Dumnezeu stabilită în minte, trup şi suflet. Permiteţi-mi, de asemenea, să invoc puritatea pentru fiecare parte a vieţii de pe Pământ. Permiteţi-mi, să invoc Puritatea pentru familia mea, pentru prietenii mei şi pentru întreaga familie a Lui Dumnezeu, toate Regatele şi Pământul. Şi aşa este, iubit EU SUNT! The Seven Sacred Flames - Aurelia L.J Traducere Suzi Mirea https://renasterea-constiintei-lemuriene.blogspot.com/

VI. FIUL SOARELUI ŞI A LUNII DIN CARPAŢI Prinţul Soare şi Prinţesa Lună se iubeau nespus, Ziua în amiaza mare pe-o felie gem-au pus, O privighetoare strigă de pe margine de frunză, Şi la masa lor le cântă că-i mămică şi lăuză! Un fecior frumos nu-i altul din tot codrul mare, A sosit în astă lume şi-ntr-o zi de sărbătoare, Tatăl Soare şi Mama Lună, îngână melodios, Un vers de cântă împreună, lui Făt-Frumos! Un arici micuţ pe-aici, primi vestea din tufiş, Că flăcăul cel din soare se pierdu prin desiş, La cules de mure, plecat-a fost în zorii zilei ce se duse, În pădurea cu aluni, se rătăci, până şi soarele apuse. O căprioară veselă zglobie, îl privi; era îngândurat; Te voi conduce-acasă, prea devreme s-a înnoptat, Aşa e vremea pe pământ, timpul vremei s-a scurtat, De acum, se pregăteşte-o iarnă, să intre-n sat! Sosi, şi un cerb binevoitor, îl conduse la cerdac, Unde-l aştepta prinţesa, parcă-i plecat la lac? Soarele, razele şi le-a retras, m-am pierdut prin frunziş, Că des mai e, când stau pe mure, nimic de zis! S-au pus la masă, s-au ospătat cu toate creaturile din sat, În botez au fost, pe micul prinţ, la râu l-au îmbăiat, Iar Soarele şi Luna, din razele-i lumina, să-l fi botezat, Pe micul suflet, în familie de pământeni, s-a aflat în baiat! Când Soarele şi Luna s-au întruchipat, O eclipsă pe pământ acum s-a înfiinţat, Să ne dea de veste că un prinţ s-a născut! Zarvă mare-n codru ... Până-n dimineaţă-au petrecut! Ursu, mierla şi doi pitici voinici au dansat Toată noaptea, cinci greieri la frunză au valsat, În suc de mure un glas de cuc le-a cântat, Până, şi zeiţele din codru s-au minunat! Petrecuse ca în basmul, cel de pe urmă uitat, De bunici, adolescenţi şi în tinerii de azi, Ce nu ştiu a mai râde chiar şi de-i necaz, Că-i viaţa lor! când pe culme, când supărat. Un stup de albine au servit-o miere şi urări de bine, Dimineaţa la desert, că aşa e datina şi mereu se ţine, Scăldaţi în roua, frunze, vrejuri de miasme, Trecut-au toţi pe la prinţ cu daruri din basme. Cu smirnă, tămâie şi aur din munţi-aliniaţi, De la călugăriţa cu buline, fost-au luminaţi, Vin cu felinare din bostane, acoperite-n diamanţi, Pentru: Fiul Soarelui şi a Lunii din Carpaţi! şi povestea continuă ... PRINŢUL LENEŞ

CIUCUREI Ciucurei ieşiţi din mei, De prin iarbă şi costrei, Din trei foi, rotofei ... Dacă nu-s şi patru-s trei. Ciucurel purtat la sân, La o umbră de salcâm, Vine omul cel păgân, Un cosaş de taie-un fân. La umbrar de ciucuraş, Casă are-un greieraş, Plictisit de-a lui figură, Trece repede la mură. O sămânţă din nectar, I s-a părut prea amar, I-o lăsă la furnică, Fructa lui cea mică. El plecă la un frunzar ... Se prinse d-un zmeurar, O frăguţă mult prea mică, Se desprinse-n gură-i pică. Rozalie, pe o tufă tot să fie, La discreţie... şi-o vinărie ... -Ai îngrijă cum păşeşti! Pe greiere să nu-l trezeşti. Am deviat de la subiect, Ciucurei fără defect ... Prin câmpie, peste tot, Prin păşuni pe unde pot! Primăvara într-o cunună, Ne-a cuprins în voia bună, -Răsăriţi vom fi de-acum, Vara-i lungă, timpu-i bun. Şi prin Toamnă seceraţi, Pe când voi ne călcaţi, Când păşiţi descălţaţi! Viaţa-vie voi ni-o luaţi. Ciucuraşii din trifoi, Îndrăgiţi de către noi, Ne transmit un bun rămas! -Eu sunt mic şi fără glas! vol - AMINTIRI - SUZI MIREA

În loc de prefaţă ****** ÎNTR-UN JOC DE CUVINTE Un foc de cuvinte, În culori înfăptuite, Stau să fie clădite, În Poezie, definite. Un foc de cuvinte, Acum, să fie rostite, Și de buze amețite, În mister învăluite. Într-o gamă variată, De cuvinte e jucată, Pe cățel și pe pisică, Să le descrii fără frică. Pe brazii, cu conașii, Şi pe munții-ei, trufașii, Se întrec în – Poezie, Cu ursu' într-o veselie. Într-un foc de cuvinte, N-are rost să fii cuminte, Lasă-le să fie rostite, Menirea-i lor să fie auzite. Într-o mare de cuvinte, Albastră cu sirene multe, Pe nisipul cel fierbinte, Te iubesc și în tăcute. Vântu-mi bate pe la urechi, Și-mi șopti să nu mai plec, Să-l descriu în cartea mea, În cuvinte de laudă mă vrea. Și pădurea cea semeață, De pe munt' ea se înalță, În cuvinte de verdeață, O descriu în a sa eleganță. Cu poieni și poienițe, Ce dansează și zeițe, Într-un basm de cuvinte, Adorate sunt, de copilițe. În joc cuprinde-o și pe floare, Cuprinsă-n focul cel din soare, Ești cu mult prea visătoare, În jocul de cuvinte, amețitoare. Și –, Într-un joc de cuvinte, La foc de tabără plăsmuite, Ne adunăm să fie dezvăluite, În basme cu zâne-s povestite – De la îngerii naturii, Ne sunt amintite!!! SUZI MIREA POVESTE ÎN VERSURI

ASTĂZI Astăzi, nu adie vântul, E tăcut, face pe mutul, Doar soarele învăluind, - Tot pământul! Astăzi, plouă curat, Vremea s-a schimbat! Peste noi, aer curat, - Din înalt! Astăzi, un fulg de plop, S-a desprins din snop, Şi a luat-o la galop, - Ca un glob! Astăzi, soare biruieşte, Timpu-i rece şi-l sileşte, La apus nu mai zâmbeşte, - A tăcut peşte! Astăzi, macul din grâu, Petale-ajunse la pârâu, Scuturându-se în noapte, - Pe surate! Astăzi, albăstreau a învins, D-un albastru de nedescris, Din petale vântu-ţi zboară; Eşti tinerică! Nu te omoară! - E doar vară! Astăzi, iasomia cu mirosul, Îşi declară tot folosul, Parfumând tot aerul, Ne încântă-n luna Mai! - Floralul! Astăzi, luna de pe cer, Lumineaz’un soldăţel, În grădina lui degeţel, Clopoţelul frumuşel, - Peter! Astăzi, păpădia slăbuţă, Scuturată şi drăguţă! Doar tija ţi-a rămas, Frunze goale-n pas, - Fără glas! Astăzi, o privighetoare lie, Ce cântă pe-această glie, Mică, pasăre, solie, Te-am zărit în colivie, - De eşti vie! Astăzi, bradul s-a scuturat, Pe un con l-a lăsat, Aplecat, căzând pe jos, Pentru-a fi de folos, - E curajos! Astăzi, un fluture vesel, M-a privit în trecere, Vine-o ploaie şi cam rece, Dă din aripi el să plece, - Frumos de nota zece! Astăzi, o păpădie voioasă, Îşi scutură lamele, Pe o iarbă grasă, Dacă vântul o mai lasă, - Că-i frumoasă! Astăzi, acele din creangă, Am pus mâna m-a-nţepat, Când pe conifer l-am luat, Prin iarbă, altu-i scuturat, - E doar brad! Astăzi, e o zi senină, Primii-i o rază fină! Soarele mi-a adus, Până la apus, - Când s-a dus! Astăzi, cad şi frunze, Mâine prin peluze, Zboară şi-s confuze, O Toamnă de muze, - Pe buze! Astăzi, un pom a-nflorit, Aerul l-a primenit, Flori galbene solei, Pus prin ceai de vrei, - Doar tei! Astăzi, cerul s-a-nnorat, La ploaie am visat, Plouă vara pe pământ, Pe umbrelă flori de sunt, - Oameni de cuvânt! Astăzi, răsărind un curcubeu, Nici pe cer, nici pe pământ, Doar şapte raze el purtând, Pierdute-n aer îşi iau avânt, - E doar zmeu! Astăzi – M-am depăşit pe mine, Eu, un autor de rime, Printre lacrimi şi ruine, Versuri scrise pentru tine, Pentru voi, fiinţe de bine! Din Vol. de Poezii - AMINTIRI - Autor Suzi Mirea

O albina cară-n spate, Cât-un bob nectar aparte, Ea se duce şi culege, Şi din floare-n floare alege. Nectarul cel mai bun, E în floarea de salcâm, Mai străbate şi pădurea, Miere bună iese-ntruna. Zboara ea din floare-n floare, Prin câmpii zburdă în soare, Şi e hărnicuţă tare, Şi sărută şi o floare! AUTOR Suzi Mirea

Sunt o floare din univers, Multe flori-am de cules, Pe o frunză, un gândăcel, E micuţ! Săracul de el ... O floare din Calea Lactee, Înger floare,... curcubee ... Prin albastrele, zorele, Macii roşii, cei din stele. Sunt şi floare, pe pământ, Mi-a plăcut, şi m-am născut, Prin cer, o floare – Eu sunt, Aici voi fi, să sădesc un cuvânt. O vorbă din mărgăritare, Venită cu mult alai, din soare, O pace vesteşte-n, - poezia, Din umor renaşte, armonia! Pace-n flori, şi pace-n voi, Pacea să renască-n noi, Pe pământ acum, e-o stea, Îşi face cuib şi-o rândunea. Vara-şi caută-o cunună, Din busuioc cu apă pură, S-a gătit de sărbătoare, E fiica lui Tata, cea mare. E frumoasă şi-ndrăgită, De toate florile-nvelită, Terra noastră-i acoperită, În mii de flori, în ţinută. De la munte, pân’ la mare, Prin văi, totu-i o culoare, Verde crud, natura vie, Cântă cucul, pe-această glie. Cu foc cântă, ce-i veni, Numai cântul 'l-împlini, Prin petale de iasomie, Dusă-i floarea şi prin vie. Înger floare de lumină, Cântă cucul şi pe lună, Când apare şi nu-i nor, Plânge-o floare mai cu spor. Cântă cucule de dor, Pentru omul, trecător, Cântă-i cu speranţă, Sufletul se-înalţă ! Autor Suzi Mirea

Doamne ce comedie, Mai pusei de-o poezie, Fără să vreau o dictai, Scrisă într-un colț de rai. Vântul bate și se încruntă, La mine urât se mai și uită, Că pe dânsul nu-l descriu, Că ar face un beneficiuu. Pletele, un vânt le-aruncă, Stai tu, nu le mai încurcă, Pe la urechi el, mă șuieră, Imi cântă, și mă fluieră. Șoaptele dispar în noapte, Când se lasă pe-nserate, Și când vântul nu mai bate, S-a domolit ș-acum e departe! AUTOR Suzi Mirea

Versuri vii, acum le scrii, În ceas de noapte, tu revii, Compunând şi iar cântând, Într-un vers mai de curând! Să le scriu pe toate-acum, Parcă vin, din gândul bun, Tot cei bun e şi nebun, Într-o noapte pe Saturn! AUTOR Suzi Mirea

Greierele cel plicticos , Acum e tare bucuros ; În pădure ajungi pe jos; Te primeşte prea curios! E mândru de fapta sa reală , De-o aventură nu-i îndrăzneală, Poate să vină şi iarna drăguţă , Să cânte lângă soba lui călduţă! Şi- o primi şi pe furnică , Prin zăpadă-i tare mică , Pe loc se împrieteni de frică, Îndrăgostit fiind, de fiinţa pitică! AUTOR Suzi Mirea