Aceasta va fi o colecție de povestioare, în principiu din care se vor putea trage anumite învățături. În general, capitolele nu vor fi foarte lungi, dar vor avea un conținut suficient de consistent încât să transmită, sub forma unor pilde, esența mesajului evanghelic. May God bless you all! :)

Înţeleptul zen Un înţelept zen se plimba pe stradă, când un om a ieşit brusc dintr-un gang şi cei doi s-au izbit puternic unul de celălalt. Străinul şi-a ieşit din minţi de furie. Înţeleptul a făcu…

Se spune că într-un sat trăia o boieroaică, să zicem așa cam cum era "Coana Chirița": aprigă la mânie și hotărâtă într-ale ei. Ce mai, "mână de fier" la casa bărbatului. Conducea singură treburile unei gospodăriei, de parcă bărbat'su murise în război sau se prădase lumea de bărbați ...

Tuturor călugărilor de la o mănăstire li se cerea să facă un jurământ de tăcere. Dar, la finalul anului, toţi aveau permisiunea să spună două cuvinte stareţului.

Un călugăr evlavios trăia odată într-o mică mănăstire ascunsă de lume și ferită de răutățile acesteia El avea obiceiul să se roage în chilia lui în fiecare seară, la o anumită oră, după care se culca mulțumit în patul lui sărac. În fiecare seară își făcea rugăciunea la ceasul obişnuit, dar, într-una din seri, obosit fiind de muncile din zi, căzu prada somnului şi adormi. Era în primejdie să-şi piardă ceasul rugăciunii. Dar, imediat cum ațipi, un străin intră în chilia lui şi îl trezi, grăindu-i:

"Şmecher” vine de la faptul că boierii olteni care aveau podgorii au angajat câte un specialist în degustarea vinurilor.

Doi oameni munceau în aceeasi padure taind lemne. Copacii erau mari, puternici si vânjosi. Cei doi taietori de lemne îsi foloseau securile cu aceeasi maiestrie, dar cu metode diferite:

Banca din parc era libera asa ca tanara femeie s-a asezat sa citeasca. Deasupra ei atarnau ramurile lungi ale unei salcii batrane. Femeia era incruntata, ba chiar dezamagita de viata pe care o avea si considera ca avea motive intemeiate sa gandeasca asa. De parca asta nu ar fi fost suficient pentru a avea o zi neplacuta, a observat ca un baietel se apropie de ea, obosit de atata alergat. Baietelul s-a asezat in fata ei tinand capul inclinat in jos: „Uite ce am gasit!” In mana lui era o floare. „Ce imagine demna de mila … isi spuse femeia. Floarea avea petalele ofilite, probabil prea putina lumina sau insuficienta apa de ploaie. Dorind ca baietelul sa-si ia floarea ofilita si sa plece la joaca, femeia a schitat un zambet fals, dupa care s-a prefacut ca citeste din carte. In loc sa se retraga, baietelul s-a asezat pe banca langa ea si a declarat cu entuziasm: „Cu siguranta miroase minunat si este si frumoasa! De aceea am si cules-o. Uite, este pentru tine!” „Buruiana” din fata ei, asa cum o vedea femeia, parea sa fie la capatul existentei ei si n-avea culori aprinse, rosu, galben sau portocaliu … stia totusi ca trebuie sa o ia, asta fiind singura sansa ca baietelul sa plece. Asa ca a intins mana si a spus: „Multumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!” Insa in loc ca baietelul sa-i intinda floarea, el continua sa o tina in aer. Atunci a observat pentru prima oara ca baietelul „culegator de buruieni” nu putea sa vada. Era orb. Femeia si-a auzit vocea tremurand, iar lacrimi straluceau in soare in timp ce ii multumea ca a ales cea mai frumoasa floare pentru ea. „Cu placere!” a zambit baietelul si a plecat din nou la joaca, fara sa inteleaga impactul pe care l-a avut asupra femeii. Ea a ramas tintuita locului, intrebandu-se cum a reusit copilul sa vada o femeie ce-si plangea singura de mila sub o salcie cu crengile plecate. Oare stia de starea pe care ea insasi si-o provocase? Poate ca in inima lui, el fusese binecuvantat cu o vedere clara … astea erau gandurile femeii acum. Prin ochii copilului fara vedere, femeia a putut sa vada in sfarsit ca problema nu era lumea din jurul ei, ci felul in care ea vedea lumea. Si-a promis atunci ca pentru toate momentele in care a fost oarba, sa vada de-acum inainte frumusetea vietii si sa aprecieze fiecare secunda care-i apartine. A dus apoi floarea ofilita la nas si a inspirat parfumul unui minunat trandafir. Zambetul i-a aparut pe buze cand l-a vazut pe baietel tinand o alta floare ofilita in mana. Micutul se indrepta acum sa schimbe viata unui batranel de pe o alta banca, ce nici macar nu suspecta ce-l asteapta. Primeste florile pe care viata ti le ofera in aceasta zi indiferent de aspectul lor. Intinde mana si spune: „Multumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!” Ofera flori pentru ca nu stii niciodata cand poti schimba viata unei persoane. Zambeste si … fa din fiecare zi o SARBATOARE !!!

În secolul al XV-lea, într-un oraş micuţ locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-şi întreţine familia tatăl, bijutier de profesie era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate. În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, […]