Giganți antici: au fost ființe mitice sau figuri istorice reale? De-a lungul istoriei antice, poveștile uriașilor s-au împletit în țesătura culturilor

Zodiac Animations Part 1 - Other 6 coming tomorrow #aiart #aiartworks #aiartdaily #generativeart #aiartcommunity #digitalart #generatedart #art #digitalpainting #artist #artwork #digitalartist #characterdesign #characterart #fantasyart #fantasyartwork #fantasy #zodiac #zodiacart

Popular Style managed by ThetaCursed, License: CC BY-NC 4.0

Boy at the Crosswalk

Salutare! Luna iulie a fost plină de lecturi interesante, am citit cărți de specialitate pe un subiect care mă pasionează, am abandonat câte ceva, per total, a fost o lună decentă. Hoții de fum de Sally Green a fost o lectură de care aproape că nu am putut să mă dezlipesc - multe fire narative, magie, comploturi politice, personaje pe care ți-e mai mare dragul să le urmărești.  Faptul că sunt mai multe fire narative nu a fost deloc deranjant - autoarea a reușit să le îmbine armonios și abia așteptam clipa în care toate personajele de interes vor ajunge în același loc. De asemenea, abia aștept să citesc continuarea. Am terminat primul volum din studiul despre Mitologie română, semnat de Antoaneta Olteanu. De foarte mult timp am căutat un astfel de material - o carte (sau mai multe) unde să fie dezbătut folclorul, istoria și mitologia română prin prisma datinilor, a tradiției și a istoriei orale. Mi-a plăcut mult de tot studiul și, după cum se vede în poză, am avut multe lucruri de subliniat/memorat, lucruri pe care am de gând să le folosesc în viitoarele mele cărți. Am abandonat Vitralia celor o mie de insule de Ionela C. Bartoli. Cred că efectiv nu a fost timpul acestei cărți, scriitura a fost cam greoaie pentru mine și nu am reușit să mă conectez cu personajul principal, deși ideea cărții mi-a plăcut mult și construcția lumii fantastice și relațiile dintre creatori/zei și oameni au fost bine puse la punct. Ipoteza Iubirii de Ali Hazelwood este o lectură de vară - ușoară, nepretențioasă, cu o poveste alertă. Accentul se pune pe construcția relației dintre protagoniști și mai puțin pe dezvoltarea personajelor secundare sau a elementelor-cheie din poveste și din acest punct de vedere, am văzut romanul semnat de Ali Hazelwood ca pe o lectură de relaxare. Ceaikovski la walkman de Andrei Dosa este un roman despre adolescență, despre prima dragoste, prima dezamăgire, prima durere adevărată. Deși colegii de clasă par, la suprafață, niște clișee - tocilara obsedată de note de zece, sportivul care-și împărtășește ideile despre fitness oricui are urechi să audă, fraierul care umblă ca un cățeluș după destrăbălata școlii - toți acești adolescenți abia pășesc pe drumul vieții, ascunzându-se, voit sau nu, în spatele imaginii pe care o creează despre ei. Ceaikovski la walkman nu este o carte ce vrea să schimbe lumea, ci, mai degrabă, e o odă adusă adolescenței, experiențelor frumoase și triste, dar formatoare. Stilul de scriere este unul fluid, ușor de urmărit, plin de amintiri despre vremurile de altă dată, surprinzând fidel sentimentele și trăirile personajelor. Castelul de apă de Margareta Sterian este o biografie pe care am citit-o cu sufletul la gură. Stilul de scriere este unul minunat, intim, care te îmbie să urmărești firul narativ și să vrei să rămâi cu protagonista până la sfârșit. Romanul Margaretei Sterian nu este o poveste despre aventură și evenimente cruciale, ci este o carte despre destin, despre o copilărie fericită alături de o femeie cu sufletul de aur,  despre o tinerețe plină de descoperiri și schimbări. Castelul de apă e o carte ce te imersează complet în atmosfera de la începutul secolului trecut, scoțând la iveală rânduiala lumii, atmosfera Bucureștilor de altă dată, relațiile complicate din sânul unei familii, poveștile care circulă cu viteza luminii și care sunt cunoscute de toată mahalaua. Nu m-am putut abține și m-am apucat de al doilea volum din studiul Antoanetei Olteanu, Mitologie română. Acesta a fost volumul meu preferat, pentru că vorbește despre strigoi, moroi, balauri, iele și tot ce înseamnă creaturi de care se temea țăranul român, creaturi pe care le venera și le cinstea. Mă impresionează munca depusă de autoare și multitudinea de resurse care au contribuit la crearea acestui studiu amplu. Acest tărâm al blândeții este o odisee în care fiecare dintre cei patru urmează să descopere ce-și dorește. Albert, cel mai în vârstă, este creierul grupului, luând deciziile importante. Mose e mereu aproape, mereu pregătit să ajute. Emmy este sufletul acestei mici familii, posedând un dar ce o face specială. Odie, naratorul, este cel care ghidează cititorul printr-o poveste încurcată, plină de peripeții. Romanul semnat de William Kent Krueger este frumos scris, pitoresc și liric, urmărind un grup de copii nevoiți să se maturizeze mult prea devreme și să-și caute rostul în viață. Autorul descrie cu lux de amănunte locurile pe unde cei patru ajung, atmosfera așezărilor omenești, situația socială și diferențierea oamenilor în funcție de resursele de care dispun. În călătoria lor, Oddie, Albert, Mose și Emmy cunosc lumea, toate fețele acesteia, o țară plină de vagabonzi, o economie în cădere și un viitor incert. Am citit cu sufletul la gură Sylvanas, roman semnat de Christie Golden, care explorează personajul meu preferat din universul World of Warcraft. Deși sunt multe lucruri pe care le știam deja despre Sylvanas, modul în care autoarea le înlănțuie în proză este unul înduioșător. Sylvanas nu este un personaj bun sau rău, ci complex, care crește, se destramă, se transformă încontinuu, având o viață (și tot ce înseamnă dincolo de aceasta) lipsită de banalitate. Dintre toate clee trei volume de Mitologie română, volumul III mi-a plăcut cel mai puțin, dar asta pentru că subiectele abordate nu au fost tocmai din sfera mea de interes. Ultimul volum din studiu explorează obiectele cu potențial sacru sau nefast din gospodăria țăranului român și tot ceea ce ține de cântece, descântece și vrăji. Sunt și multe informații care se menționează anterior în celelalte două volume și care deja îmi erau cunoscute. Per total, studiul Antoanetei Olteanu a fost o mină de aur pentru mine și mi-a oferit foarte multe informații despre mitologia română și despre creaturile mitice sau din folclor, datini și ritualuri.  Acestea au fost lecturile lunii iulie. Voi ce interesant ați mai citit?

Mulți oameni preferă să stea departe de aceste creaturi, în timp ce alții preferă să le omoare cât mai repede posibil. Dar cât de bine cunoști insectele? Une...

Și din nou despre pisici… Aceste creaturi minunate inspiră atât de multă lume să facă lucruri unice și expresive. Un bun exemplu, servește artista – Veronika Lozovaya, care ne-a oferit interviul ce urmează. Fă-ți timp să cunoști și să îndrăgești Dark Alley Cats. Spune-ne ceva despre tine. Numele meu este Veronika Lozovaya.  Am 30 de ani. […]

Salutare! Sper că ați avut o vacanță pe măsură și v-ați bucurat de vreme frumoasă alături de familie și prieteni. Aprilie a fost o lună plină de călătorii și cum am luat vacanță, m-am bucurat de timpul petrecut cu cei dragi și nu prea am avut chef de citit. Totuși, în prima jumătate a lunii am citit destul de mult și am descoperit o trilogie superbă, care a ajuns direct în topul cărților mele preferate din toate timpurile. Dar să le iau pe rând. Voi începe cu volumele pe care le-am abandonat, The Forsyte Saga de J. Galsworthy și Întâmplări în irealitatea imediată. Inimi cicatrizate de Max Blecher. Primul volum din seria Forsyte l-am abandonat după vreo 20-30 de pagini, pentru că m-a plictisit teribil. Nu am reușit să mă conectez la acțiune și să urmăresc ce zic personajele, stilul autorului mi s-a părut greoi. După experiența FILIT, mi-am dorit foarte mult să-l citesc pe Max Blecher. Am început cartea prin ianuarie, dar nu prea mergea lectura, așa că am lăsat-o pentru altă dată. Când am revenit la volum, nimic nu s-a schimbat: stilul nu mă încântă, poveste începuse să mă plictisească, am ales să abandonez lectura de-a binelea. Poate mă voi întoarce cândva la acest autor, dar nu în viitorul apropiat. Și acum să vă povestesc despre ce cărți am citit în aprilie. Am terminat Casa de la marginea nopții de Catherine Banner, pe care am început-o în martie. Relatează povestea unui doctor care ajunge pe o insulă la începutul secolului trecut și încearcă să se familiarizeze cu locul și să creeze conexiuni cu oamenii. Narațiunea urmărește viața doctorului, a familiei acestuia și evenimentele istorice care se petrec în Italia secolului trecut. Mi-a plăcut mult, e o carte care te implică emoțional în tot ceea ce se petrece și care îți oferă mai multe perspective asupra unui eveniment. Am citit cel de-al doilea volum din trilogia Caraval, Legendary de Stephanie Garber. În acesta, narațiunea are loc din perspectiva surorii mai mici, Tella, care trebuie să plătească o datorie unui prieten care a ajutat-o foarte mult. În Legendary, tânăra participă la o nouă ediție a jocului, însă de data aceasta, miza este mult mai mare. Romanul lui Stephanie Garber este la fel de spectaculos ca și primul volum, atmosfera magică persistă și aici, iar personajele secundare din Caraval încep să prindă contur. Abia aștept să apară cea de-a treia carte. Următorul volum pe care l-am citit  este Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera. Este o carte pe care voiam să o citesc de foarte mult timp și deși mi-a plăcut, nu pot să spun că se numără printre cele mai memorabile cărți. Am citit romanul pe la începutul lunii și relatează povestea unui cuplu și ciudățeniile soțului și a soției. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost limbajul și cu siguranță voi mai citi ceva semnat de acest autor. Deși mi-am propus să mă abțin, am citit cel de-al doilea volum din seria Făpturile văzduhului - Regele malefic de Holly Black. Cel de-al treilea volum apare abia în noiembrie și știam că odată ce termin de citit această carte, voi rămâne cu numeroase întrebări legate de personaje. Holly Black are un stil de a te arunca în mijlocul evenimentelor în ultimile 50 de pagini, iar apoi te lasă cu senzația că ai fost păcălit și cu dorința de a afla ce se mai întâmplă. Acest lucru l-am observat, pentru prima dată, în Prințul nemilos, iar schema a fost repetată și în cel de-al doilea volum din serie. Urmează să fac o recenzie pe canal pentru Regele malefic, așa că fiți aproape :) Nu știu cum am reușit, dar în acastă primăvară m-am lăsat atrasă de genul YA Fantasy și de trilogii, iar cea despre care vă povestesc acum este, din fericire, terminată. Este vorba dspre Winternight Trilogy de Katherine Arden, compusă din volumele The Bear and The Nightingale (tradusă la noi ca Ursul și privighetoarea), The Girl in The Tower și The Winter of The Witch. Am citit cele trei cărți în decurs de o săptămână și jumătate, am fost absorbită în totalitate de universul cărților și de personaje. În principiu, primul volum poate fi citit ca o carte de sine stătătoare, pentru că are o finalitate. Însă dacă sunteți interesați de soarta protagonistei pe termen lung, celelalte două cărți urmăresc călătoria ei, căutarea și descoperirea sinelui. Pe principiul „încă un capitol și mă culc”, am stat până noaptea târziu să citesc, într-atât eram absorbită de fiecare volum, lucru pe care nu l-am mai făcut de ani buni. Trilogia Winternight urmărește copilăria, adolescența și maturizarea Vasyei, o fată dintr-un sat din nordul Rusiei, care posedă niște puteri pe care le folosește fără să-și dea seama. Tânăra este singura care poate vedea spiritele din jur, iar oamenii din sat o consideră o vrăjitoare. Deși inițial puterile ei nu deranjează pe nimeni, apariția unui nou preot în sat și schimbările pe care acesta le aduce declanșează o serie de evenimente care duc spre apariția unei entități mitice, menite să distrugă omenirea, iar Vasya se trezește prinsă în lupta dintre două lumi. Universul creat de Katherine Arden este plin de simboluri și credințe slavice, dar mai ales, de elemente din folclor și personaje din poveștile populare rusești, ingenios (re)interpretate și imposibil de trecut cu vederea. Cărțile Winternight sunt fascinante, personajele - bine realizate și capabile să trezească empatia sau ura, dar și alte sentimente - decorul este pur și simplu fantastic. Vă voi povesti mai multe lucruri despre cele trei volume pe canal, dar pentru mine, această trilogie reprezintă descoperirea anului și se numără printre cărțile mele preferate din toate timpurile. Acestea au fost lecturile mele din aprilie. Mai puține ca-n martie, ce-i drept, dar asta nu le taie din valoare. Mai, cel mai probabil, va fi o lună și mai săracă în lecturi, pentru că am multe lucruri de făcut legate de facultate, dar sunt curioasă ce descoperiri îmi va aduce. Voi ce ați citit în aprilie? Ce cărți v-au plăcut? Ce volume nu prea?

Salutare! Luna aprilie a fost una foarte prolifică în ceea ce privește lecturile. Nu cred că am mai avut vreodată un număr atât de mare de cărți citite într-o lună - și nici nu cred că voi mai repeta vreodată aceasta „performanță”.  Spun performanță, pentru că pentru mine, calitatea va prima mereu în fața cantității - a se citi, nu toate volumele din această postare au fost extraordinare. Dar să lăsăm tonul acesta negativ și să vă povestesc, cronologic, ce am citit în aprilie. Am început luna cu un jurnal de călătorie, scris de Cristina Zarioiu - Astăzi a fost o zi bună. Pe Cristina am cunoscut-o când mi-am lansat cartea, iar în calitate de scriitoare, am cunoscut-o când am citit volumul Indecizii. Am cumpărat volumul de față imediat ce am avut ocazia și mi-am început a doua lună a primăverii cu lecturarea acestuia. Vă las mai jos recenzia: Am terminat, după atâta timp, un volum de povestiri scurte - Exhalation: Stories de Ted Chiang. Am început acest volum în cadrul unui Challenge pe care mi l-am propus - Goodreads Choice Awards 2019, iar această carte a fost acel volum pe care l-am ales la categoria Best Science Fiction. Deși îmi place genul, nu citesc SF atât de des, iar Exhalation e un titlu pe care l-am urmărit pe Social Media de când a apărut. Sinceră să fiu, am rămas un pic dezamăgită: unele povestiri mi-au plăcut, altele m-au plictisit de-a binelea. Mult prea mulți termeni tehnici, pentru mine, dar și elemente de Hard SF; eu fiind o cititoare mai puțin familiarizată cu acest gen, am fost un pic în ceață la anumite pasaje. Stilul lui Ted Chiang e un pic cam greoi pentru mine, dar au fost câteva povestiri care mi-au plăcut și au avut idei destul de ingenioase legate de tehnologia din viitor. Un alt volum din biblioteca mea - #citescceam este Cele O Sută de Mii de Regate de N. K. Jemisin, fiind primul volum din seria Inheritance. Aceasta este o carte pe care am cumpărat-o, am lăsat-o să zcă în bibliotecă și când am început să o citesc, m-am lăsat absorbită în totalitate de acțiune. E genul de carte la care te gândești zile bune după ce o termini. Nu știu dacă voi continua seria - dat fiind faptul că finalul este unul relativ închis, iar următoarele două volume se focusează pe alte personaje. Un lucru ce mă împiedică să continui trilogia este faptul că acesta este singurul volum tradus la noi și nu știu dacă se vor traduce celelalte două, dat fiind faptul că la Paladin s-a tradus integral o serie mai recentă și mai populară a autoarei. Dar rămâne de văzut. Cum ziceam mai sus, nu mă pot lăuda cu multe cărți impresionante citite în aprilie. Broken Knight de L. J. Shen este al doilea volum din seria All Saint High, unde acțiunea are loc din perspectiva a două personaje pe care le întâlnim și în primul volum - Knight și Luna. Broken Knight este un YA Romance (mă rog, New Adult), unde firul narativ urmărește construcția relației dintre un băiat care e îndrăgostit până peste cap de vecina lui, o fată care refuză să vorbească (suferă de muțenie selectivă). Angry God este al treilea volum din serie, urmărind povestea de dragoste între Vaughn - un adolescent foarte ciudat, artistic și închis în sine, și Lenny, o tânără din Anglia pe care o leagă o serie de amintiri neplăcute de protagonist. Am citit prima carte, Pretty Reckless, în februarie, o lectură rapidă, ușoară, plină de dramă adolescentină și oferind o imagine despre tineretul din familiile ultra-bogate din America. Ei bine, cele două volume pe care le-am citit luna aceasta sunt despre adolescenții din același univers, chiar din același cartier. Bani, valoare, haine scumpe, prietenii false, amoruri gheboase - despre asta este seria All Saints High, dar autoarea scrie foarte captivant, iar personajele, chiar dacă niciunul nu este un model demn de urmat, te fac să retrăiești pentru ele. Recomand seria dacă vreți un Romance cu adolescenți bogați; plusul este că nu e musai să citiți toate cărțile sau exact în ordinea apariției, pentru că fiecare volum se focusează pe alte personaje. Și pentru că eram în starea de spirit în care am vrut să continui să citesc despre bărbați „alfa” și femei „ideale”, am ales un volum unde totul se întâmplă în jurul/cu/pentru/din cauza mafiei. Bennett Mafia de Tijan este prima carte citită anul acesta care și-a luat 2 stele de la mine. Volumul urmărește o tânără care în adolescență a fost colegă de cameră cu o fată care s-a adeverit a fi fiica celei mai rău-famate familii mafioate din univers - Bennett, desigur. După ani și ani, mafia princess dispare, iar cel care este capul familiei în prezent - fiul cel mai mare, Kai, decide să o răpească pe protagonistă, care aparent, a ajutat-o pe sora lui să fugă. Povestea este atât de forțată, personajele atât de plicticoase și controversate - sau mai bine zis, contradictorii la fiecare pas - încât nici nu m-am complicat să încerc să văd părțile forte ale lecturii. Tot ce se întâmplă nu are nici un sens, protagonista e foarte antipatică - nici nu îmi amintesc cum o cheamă; afirmă sus și tare că este puternică, independentă, sigură pe sine, bla bla bla, dar pe parcursul cărții este permanent salvată, calmată, tratată cu grijă de ceilalți. Nu recomand nici cartea, nici autorul (autoarea?); există atâtea cărți care tratează aceleași subiecte, dar cu siguranță o fac mult mai bine. Și pentru că încă eram în starea de vreau să citesc Romance cu adolescenți, am început seria The Royals, sau Familia Royals, semnată de Erin Watt. Seria s-a tradus integral la noi, mai puțin volumul Tarnished Crown, care este un fragment care se focusează pe relația între fiul cel mai mare din familia Royal, Gideon, și Savannah, iubita lui mai tânără cu vreo 2 ani.  Primele trei volume, Prințesa de hârtie, Prințul de hârtie și Palatul de hârtie, urmăresc evoluția relației între Ella, o adolescentă orfană care e nevoită să muncească pentru a se întreține și Reed Royal, fratele mai mic a lui Gideon. Ella este ofană și Callum Royal, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, o găsește dansând într-un bar pentru bani, spunându-i că este cel mai bun prieten al tatălui ei biologic, în prezent decedat, oferindu-se să se ocupe de ea, să-i asigure educația și o viață decentă. Ella ajunge să locuiască în casa lui Callum, unde-i cunoaște pe cei cinci fii ai săi: Gideon, Reed, Easton, Sawyer și Sebastian. Evident, nici unul din cei cinci nu o place pe Ella, în special Reed, iar de aici începe acțiunea propriu-zisă. Moștenitorul decăzut și Regatul sfărâmat urmăresc construcția unei relați destul de ciudate între Easton Royal și Hartley Wright - o tânără proaspăt întoarsă din alt oraș, care îl surprinde pe Easton într-o situație compromițătoare și astfel devine ținta atacurilor acestui băiat. Dar pe parcurs, Easton descoperă că Hartley este mai mult decât un chip prea puțin memorabil și că problemele cu care se confruntă sunt greu de suportat. Seria aceasta are de toate: moștenitori bogați, adolescenți care-și creează singuri probleme atunci când au de toate, inimi sfâșiate, abuzuri de tot felul, societatea dintr-o școală, unde adolescenți trăiesc după legea junglei. Se citește foarte repede, fără însă a oferi ceva memorabil. Și cu această serie, mi-am terminat faza de Romance pentru aprilie. Cum în aprilie mi-am propus să citesc mai mulți autori români, am lecturat volumul semnat de Octavian Soviany, Casa din Strada Sirenelor, volum pe care mi l-au oferit prietenii de la editura Hyperliteratura. Am vorbit despre ce impresii mi-a creat pe canal - o povestire în ramă, unde 12 oameni stau la o masă și povestesc tot felul de evenimente sau întâmplări ce cuprind elemente paranormale. Și dacă tot eram în faza de Mistery (se pare că am ținut-o în faze din astea în aprilie), am citit un volum destinat cititorilor mai mici, copiilor de gimnaziu, Small Spaces de Katherine Arden, primul volum din seria cu același nume. Katherine Arden a scris una dintre trilogiile mele preferate, Winternight, pe care am citit-o, aparent, tot în aprilie, dar anul trecut. Small Spaces urmărește aventurile lui Ollie, o fetiță care și-a pierdut mama și care găsește un volum ciudat, unde se vorbește despre un om care zâmbește, o serie de dispariții și o toamnă misterioasă. În același timp, Ollie pleacă în excursie cu clasa ei la o fermă, unde anumite evenimente din carte par să se suprapună peste ce se întâmplă în acea excursie.  Katherine Arden știe să creeze suspansul și de foarte mult timp nu am citit o carte care să mă țină cu sufletul al gură în așa hal. Cum spunea cineva pe GR, dacă autoarea ar posta lista ei de cumpărături, aș citi acele câteva rânduri pe nerăsuflate. Momentan, este apărut al doilea volum din serie, care presupune să fie formată din patru cărți, așa că mai aștept cu continuarea.  Am citit un volum de povestiri scurte, Omulețul din perete și alte povestiri fantastice de Marian Coman, din cadrul #romanianreadathon și #citescceam. Am citit seria Haiganu semnată de acest autor și, dacă romanele lui nu mi-au rămas clar întipărite în minte, volumul acesta m-a impresionat. Din nou, mister, horror, folclor - totul în doza perfectă pentru a mă ține cu ochii lipiți de pagini. Recenzia o găsiți în filmulețul de pe canalul meu de YouTube. Am citit un volum la recomandarea partenerului meu de viață, Arta războiului de Sun Tzu. Deși aveam acest titlu pe TBR, nu m-am grăbit să-l citesc până acum. Conține efectiv sfaturi pentru a fi un mai bun ostaș, lecții despre ce trebuie să facă un conducător pentru a câștiga și multă tactică militară, dar toate aceste lecții sunt valabile și pentru zilele noastre, pentru a supraviețui în jungla urbană în care trăim.  Despre tristețea femeilor frumoase de Andrei Ruse este un volum pe care l-am citit lent. Conține zece povestiri cu și despre femei, fiecare povestire fiind una nelipsită de mister și nu neapărat mister legat de tărâmul fantasticului, ci acel mister care se regăsește în lucrurile banale, dacă te uiți destul de atent. Când a avut loc Bookfest litoral în 2019, mi-am cumpărat o carte în engleză cu Artemis Fowl de Eoin Colfer. Nu m-am gândit prea mult - e un volum pe care l-am tot văzut peste tot, parcă apare și un film după el... Ce nu știam eu este că Artemis Fowl e o serie, iar eu m-am întors acasă cu volumul 3. Artemis Fowl este un băiat geniu, care descoperă că zânele și tot felul de creaturi fantastice chiar există și decide să le exploateze. Povestea este fragmentată, cartea pare neterminată, iar conflictul principal este atât de prost realizat, încât mai aveam un pic și abandonam lectura. Încă o carte de 2 stele în lista mea de lecturi pentru 2020. Acestea au fost cărțile pe care le-am terminat în aprilie. Voi ce ați citit?

Un sfârșit de primăvară mult-așteptat! Mi-e fost dor de vară și abia aștept să mă bucur de zilele lungi și pline de soare, pentru a citi cele mai fascinante povești și cele mai neverosimile narațiuni. Înainte de asta, să sumarizăm lecturile din ultima lună a primăverii. Prima carte pe care am citit-o în mai a fost The Contract de Melanie Moreland, primul volum din seria omonimă. Povestea urmărește dorința lui Richard, un om de afaceri fără scrupule, de a se răzbuna pe fostul lui șef, devenind asociat la o firmă rivală. Totuși, pentru a ajunge unde ăși propune, Richard trebuie brusc să devină un alt om - un familist, pentru care principala grijă în viață este familia și femeia iubită. Cum Richard este departe de acest tipar, decide să încheie un contract cu secretara sa, Katharine, o femeie mică și slabă, o creatură pe care nu o poate suporta. Dacă motivele lui Richard sunt cât se poate de clare, Katharine ascunde niște secrete pe care le descoperim pe parcurs.  Mi-a plăcut cartea, dinamica între cele două personaje, lejeritate și ritmul în care cei doi se atașează unul de celălalt. Este o lectură ușoară și mi-a plăcut și faptul că povestea are un final oarecum închis, perfectă pentru cititorii cărora nu le plac neapărat seriile. Hands Down a Marianei Zapata ne face să ne întâlnim cu un personaj secundar din The Wall of Winnipeg and Me și lucrul acesta m-a surprins în mod plăcut, pentru că nu mă așteptam să-l reîntâlnesc pe Zac în altă carte. În copilărie, Bianca a avut mulți prieteni, printre aceștia numărându-se Zac, o vedetă în lumea fotbalului. Când tânăra a realizat că-l place, cu zece ani în urmă, a încercat să treacă peste asta, pentru că, totuși, Zac era cel mai bun prieten a verișorului ei și al ei. Ceva s-a întâmplat și Bianca și Zac au pierdut contactul pentru zece ani, Bianca întrebându-se dacă a fost vina ei. Deși stau în același oraș, tânăra ezită să-l contacteze, însă un eveniment din familie o face să vină la el acasă. Zac este mirat să o vadă și, deși Bianca și-a promis că va trece peste tot pentru a păstra aparențele, supărările din trecut ies la iveală. Hands Down este o carte destul de lentă, unde urmărim de foarte aproape frământările Biancăi și reconstrucția relației cu Zac, cel mai bun prieten din copilărie. Mi-a plăcut povestea, dar aș fi preferat să văd mai multe lucruri din perspectiva lui Zac și mai puțină nesiguranță din partea Biancăi. The Secret: A Billionaire and Nanny Romance de Lulu Moore a fost una din acele lecturi ușoare, nepretențioase, unde știi că totul va fi bine și unde știi din titlu care va fi direcția firului narativ. Totuși, mi-a plăcut mult atât de protagonist, Murphy - un bărbat de succes (ignorați faptul că are în jur de 30 de ani și că a clădit - de la zero - un imperiu financiar), cât și de Kit, o dădacă mult prea atrăgătoare. Dinamica între cei doi a fost una simpatică, presurată cu glumițe, ocheade prost ascunse și o dezvoltare destul de armonioasă a relației. Cu siguranță voi citi și celelalte cărți din serie (stand-alones, din câte se pare) atunci când voi simți că vreau o lectură optimistă și reconfortantă. Eponine Thenardier este o fată care ajunge să devină membră a Ghildei Hoților, fiind cunoscută de cei din jur drept Pisica Neagră. Aderarea ei la ghildă nu a fost o decizie proprie, iar Nina speră să o poată scăpa pe sora ei, Azelma, care a fost luată de tigru - temutul lord al ghildei trupului. Timpul trece și Nina ajunge să o aibă în grija sa pe Cosette - Ettie, o fetiță pe care Tigrul și-o dorește foarte mult.  Din acest punct, Nina trebuie să lupte atât pentru a-și găsi și salva sora demult pierdută, cât și pentru a o proteja pe micuța Ettie. Lucrurile nu sunt tocmai simple, pentru că la Curtea Miracolelor cel mai mult contează Legea, iar Nina are de gând să o încalce. Luna de la Kiev e o poezie simplă, cu un puternic impact emoțional. Am crescut cu poveștile pe care le-a scris Gianni Rodari, e unul dintre autorii mei preferați din copilărie și vă recomand cu cea mai mare căldură să-i citiți poveștile copiilor voștri - sunt uimitoare, pline de lumină și speranță. Poveștile bufniței. Pisoiul care se temea de orice de Eric-Emmanuel Schmitt este o povestioară superbă, despre curaj, prietenie și dorința de a proteja aproapele. Ilustrațiile m-au încântat prin drăgălășenia lor. În Heartless de Marissa Meyer, Regatul Cupelor este condus de un rege naiv și de-a dreptul nătâng, care trăiește pentru distracții și refuză să ia atitudine atunci când în regatul său să întâmplă lucruri nu tocmai vesele. La unul dintre baluri, Cath află cu stupoare că regele vrea să o facă regina sa și la același bal, tânăra întâlnește un băiat pe care l-a visat de mai multe ori. Acesta se adeverește a fi Jest, noul Jocker al curții și, pornind de la acest bal, viața lui Cath se schimbă pentru totdeauna. Tare mi-a plăcut cartea, pentru că a avut de toate - o lume fantastică în care vrei să te pierzi, personaje inedite, o poveste de dragoste bine țesută, o dezvoltare fascinantă a protagonistei. Felul în care Cath parcurge drumul de la o fată naivă la o regină nemiloasă a fost interesant de urmărit și autoarea a surprins foarte bine acele momente de cotitură în viața lui Cath care au adus-o pe tron. Kulti de Mariana Zapata este, probabil, cea mai populară carte scrisă de autoare până acum. Urmărește relația ce se construiește între Sal, care joacă fotbal la nivel profesionist și visează să joace în cea mai tare echipă și Kulti, un fost prodigy în fotbal. Retras de curând, Kulti se oferă să antreneze o echipă de fete, cea din care face parte Sal. Deși l-a idolatrizat nespus când era mică, după ce Kulti are o interacțiune nu tocmai amicală cu fratele ei, Sal decide să lase totul în trecut și să se focuseze pe cariera sa, lucru nu tocmai ușor când unul dintre idolii tăi din copilărie îți devine antrenor. Să fiu sinceră, Kulti a fost o lectură captivantă, dar nu mi-a plăcut la fel de mult ca alte cărți semnate de Mariana Zapata. Ceva i-a lipsit și tind să cred că de vină a fost personalitatea lui Sal - nu a fost o eroină tocmai pe gustul meu, iar Kulti a început să se desfășoare abia în ultima treime din carte și poate că asta nu a ridicat lectura la înălțimile la care au ajuns alte cărți semnate de autoare. Vrem să știm ca să creștem mari! de Carine Simonet este o cărțulie ce explică, pe înțelesul copiilor, lucruri precum ce este pierderea, de unde vine frica, de ce nu toate familiile sunt la fel, unde începe și unde se termină dorința noastră de a ne potrivi. Autoarea este psiholog ce lucrează cu copiii, iar cartea cuprinde o serie de mini-explicații la întrebările venite de la pacienții ei. E o lectură simpatică, pentru că explică destul de succint și pe înțelesul copiilor sursa emoțiilor și a trăirilor interioare, construcția societății, de ce se întâmplă unele lucruri și până unde se extinde dragostea părintească. Cred că ar fi o carte foarte interesantă pentru micul cititor. Marissa Meyer țese în Aurit un basm întunecat, plin de mistere, întuneric, vise spulberate și speranțe deșarte. Într-o lume în care zeii nu interacționează prea des cu oamenii, nopțile cu lună îi aparțin Regelui Elf, care răspândește teroarea și groaza peste tot pe unde calcă. Pentru această creatură a întunericului, Serilda este o jucărie care poate să-i satisfacă un interes ascuns, iar fata trebuie să facă tot ce-i stă în putere pentru a rămâne în viață. La mijlocul acestui joc este prins tatăl Serildei, copiii de care are fata grijă, satul ei întreg și nu numai.  Aurit de Marissa Meyer e un roman plin de folclor, mitologie și magie, surprinzând cele mai întunecate și bizare tradiții, vrăji și creaturi, care încearcă să intre în lumea muritorilor și să aibă un impact asupra oamenilor. The Hook Up de Kristen Callihan încheie genul romance pentru luna mai. Povestea este una relativ clasică pentru acest gen literar: un el și o ea, oameni ce fac parte din lumi diferite, dar cumva se întâlnesc. Drew Baylor este vedeta fotbalului de la universitate, tipul popular, mereu adorat de fani și de fane. Anna Johnes este o tânără care preferă să trăiască în umbră și să își protejeze inima. Totuși, cei doi se cunosc la un curs și ambii simt o atracție instantă unul pentru celălalt. Per total, a fost o lectură ușoară, cu suficiente drame inutile, dar și cu câteva drame pe care nu prea le-am întâlnit în categoria college/sports romance. Cu siguranță voi lua în considerare volumele următoare din serie (care se axează pe alte cupluri) când mi se mai face dor de romance.   Fata de pe Titanic. Întoarcerea acasă de Hazel Gaynor este o carte unde acțiunea se desfășoară pe două planuri ce alternează între ele. Povestea este spusă din mai multe perspective, iar cititorul are ocazia, astfel, să descopere epoci și pături sociale diferite, prin intermediul personajelor.  Grace, aflată în impas din cauza unui deces în familie, care-i dă peste cap viața simplă și liniștită, abandonează studiile și rămâne izolată alături de mama ei. Totuși, confesiunea neașteptată a lui Maggie, jurnalul ei, dar și povestea despre niște scrisori din Irlanda o fac pe Grace să-și revizuiască viața și să scoată la suprafață o poveste ce a stat neatinsă timp de zeci de ani. Sărutul pictat de Elizabeth Hickey face parte din acea categorie de cărți ce îți dă de înțeles că nu pretinde a fi o capodoperă, dar care te prinde în totalitate în mrejile sale. Autoarea prezintă relația lui Gustav Klimt cu Emelie Floge, văzută prin ochii acestei femei ce a fost considerată a fi partenera de viață a pictorului, deși la suprafață cei doi nu și-au manifestat niciodată sentimentele unul față de celălalt. Înainte de toate, Sărutul pictat este o carte despre artă, despre frumos, despre creația lui Gustav Klimt și despre elementele care i-au influențat stilul. Prin spiritul de observație a lui Emilie și a stilului epistolar, cititorul află despre cum s-au creat celebrele picturi semnate de Klimt, care au fost oamenii ce i-au marcat viața, cum relația lui cu Emilie a devenit un element vital în existența pictorului. Din păcate, nu s-a lăsat fără cărți abandonate în această lună. Eram foarte entuziasmată să citesc Încotro ne îndreptăm de Pavel Nedelcu, însă ori nu am citit cartea în perioada respectivă, ori pur și simplu nu mi se potrivește. Urmărește viața lui Franz, un agent de pază, care este chemat la șeful său care-i atribuie o sarcină, însă Franz este prea distras pentru a percuta la timp ce se vrea de la el. Ziua agentului de pază devine labirintică, acțiunea începe să sară de la una la alta, urmărind un gând, abandonând altul, apoi revenind la subiectul inițial. Cu siguranță este un tip de narativă interesant pentru cei care nu să lasă distrași de schimbarea mult prea rapidă a subiectului. O altă dezamăgire - și abandonare - a fost Orașul care ne unește de N. K. Jemisin. Premisa cărții mi-a plăcut foarte mult - oameni care se transformă în orașe, distopie, New York - însă după nici douăzeci de pagini m-am plictisit de moarte. Nu a ajutat nici faptul că la fiecare jumătate de paragraf se menționează aspectul rasial al societății și acest lucru l-am văzut ca pe ceva forțat. Cred că voi rămâne la ficțiunea autoarei pe partea de medieval fantasy - încă vreau să citesc seria Al Cincilea Anotimp și să o continui pe cea care începe cu Cele o sută de mii de regate. Mirii nemuririi de Radu Aldulescu este o carte pe care am abandonat-o pentru că povestea nu se îndrepta nicăieri. Stilul de scriere mi-a plăcut, dar nu a fost suficient cât să mă facă să vreau să continui romanul. Iisus din întuneric de Radu Găvan este o altă carte pe care am abandonat-o pentru că, deși mi-a plăcut proza în sine, începutul este foarte lent și nu m-a captivat deloc narațiunea. Pur și simplu nu m-am putut conecta la poveste. Acestea au fost cărțile lunii mai. Voi ce ați mai citit?

Salutare și bine v-am găsit sau regăsit la bilanțul literar pentru februarie! A fost o lună bună, cu volume care mi-au plăcut, cu romane abandonate, dar per total, sunt mulțumită de lecturile din ultima lună de iarnă. Am continuat seria Witcher de Andrzej Sapkowski, iar volumul patru, Vremea disprețului, a fost foarte pe placul meu. Alert, continuă povestea din romanul precedent și oferă ocazia cititorului să descopere mai în detaliu politica lumii și felul în care existența lui Ciri reprezintă un pericol pentru unii și o victorie pentru alții. Mi-a plăcut în special ultima parte, unde acțiunea e cât se poate de intensă. Abia aștept să continui seria. O femeie ce abia a născut este rugată, un pic prea insistent, de către soțul ei, un doctor, să se liniștească și să nu întreprindă nimic în această perioadă de convalescență. Cuplul se mută într-o casă izolată, iar dormitorul în care este trimisă femeia are un tapet galben, hidos și scorojit, pe care ea este nevoită să-l privească încontinuu, pentru că soțul ei îi spune că nu trebuie să facă nimic, să nu se obosească. Femeia, care nu are acces la prieteni, nu poate să iasă la o plimbare și nici nu poate fi lângă copilul ei, este lăsată cu zilele, în singurătate, în acel dormitor, iar tapetul galben începe să o fascineze și chiar să o bântuie. Povestirea semnată de Charlotte Perkings Gilman, The Yellow Wallpaper, este scurtă, dar e plină de trăire. Deși e scrisă acum două secole, temele abordate sunt la fel de relevante - singurătatea, depresia post-partum, izolarea, lipsa de înțelegere din partea familiei, patronajul partenerului, care consideră că știe ce e mai bine pentru jumătatea sa. Tapetul galben se termină destul de abstract, dar povestea rămâne cu tine câteva zile bune, datorită modului în care vezi cum se schimbă femeia prin intermediul jurnalului său. Volumul Dragă Theo este, practic, colecția de scrisori trimise de către Vincent van Gogh fratelui său, Theo, iar prin acestea, cititorul are ocazia să descopere omul din spatele operelor. Vincent este un artist și un om cu o viziune aparte, așa că uneori l-am văzut ca pe un bărbat infantil, care nu știe pe ce lume trăiește, mereu cerând bani fratelui său, fără a da dovadă de vreo remușcare, deși își cere scuze necontenit. Alteori, Vincent este foarte cinic și cu picioarele pe pământ, realizând că succesul e departe și că are de muncit nespus de mult. Dragă Theo m-a făcut să apreciez felul în care Theo, perspectiva căruia nu o cunoaștem, dă dovadă de o iubire nemărginită și de o încredere aproape oarbă în fratele său. Dacă nu ar fi fost Theo, care l-a susținut - și deseori întreținut - financiar pe Vincent, e foarte posibil ca lumea să nu fi cunoscut opera pictorului. Ce mi-a plăcut foarte mult în acest volum a fost felul în care Vincent vorbește despre culorile din jurul lui, atunci când își descrie viața sau proiectele începute și faptul că e complet conștient că are de muncit foarte mult pentru a obține rezultatul dorit. Vincent muncește încontinuu și nu are perioade în care se oprește din pictat din propria inițiativă, susține alți pictori din puținul său (cum ar fi Paul Gauguin, de exemplu) și este mereu în căutarea binelui într-o lume care-l respinge încontinuu. Mi-a plăcut povestea din Electric Idol - Afrodita, geloasă pe Psyche, îl trimite pe propriul fiu, Eros, să o omoare pe tânără. Dar Eros nu poate face asta, pentru că Psyche este singura care l-a ajutat într-o situație în care oricine altcineva ar fi trecut pe lângă, așa că decide să o salveze prin a se căsători cu ea. Ideea de căsătorie falsă îmi place mult în cărțile romance, iar Katee Robert a făcut o treabă minunată în acest volum. Totul se întâmplă un pic prea repede, dar este o carte scurtă și un romance contra timp, așa că e de înțeles. Apariția Persefonei și a lui Hades, protagoniștii din volumul anterior, mi-a plăcut, mi-a fost dor de cei doi. Scenele intime în acest volum sunt mult mai potolite decât în Neon Gods și s-au potrivit de minune personalităților celor doi protagoniști. Prima carte abandonată pe februarie este Fluturele alb de Nicu Nicolaescu, ce urmărește povestea a doi frați ce cresc într-o casă izolată în taigaua rusească. Mama e demult moartă, iar tatăl este un bețiv notoriu și o vreme nu-i lasă pe copii să meargă la școală, iar cei doi trebuie să se descurce cum pot. Motivul pentru care am abandonat cartea, înainte să ajung măcar la 20%, a fost exact acest paragraf - naratorul fiind un copil de 11 ani, aceste gânduri mi s-au părut total nelalocul lor în poveste și m-au scos complet din atmosferă. Scriitura nu e tocmai pe placul meu, iar lipsa de veridicitate e unul dintre acele puncte ce mă face să abandonez o carte ce ar trebui să fie realistă. Soni de Andrei Ruse are o premisă interesantă - o tânără ce află din senin că are cancer în stadiul terminal. Decisă să nu mai piardă timpul, Soni începe să trăiască cu adevărat. Nu am putut trece de un anumit pasaj, pentru că era atât de ridicol, încât mi-a tăiat orice poftă de a mai citi. Nu-mi plac cărțile unde sunt introduse scene sau elemente șocante doar de dragul de a șoca. Atâta timp cât nu aduc nimic atmosferei sau dezvoltării personajului, pentru mine sunt doar niște unelte de manipulare și nu rezonez cu așa ceva. Am zis că nu mai citesc până la sfârșit cărți care nu-mi plac, dar cartea asta efectiv m-a păcălit. În Vis febril de Samanta Schweblin, o mamă cu o fiică ajung într-un sat și cunosc o femeie care afirmă că fiul ei nu mai este fiul ei, iar de aici încep să se întâmple tot felul de lucruri bizare. Scriitura este foarte frumoasă, titlul nu e doar sugestiv, titlul spune povestea, pentru că tot ce se întâmplă e un vis febril, dar ce nu mi-a plăcut a fost direcția în care s-a îndreptat, pentru că finalul a fost cât se poate de ermetic și departe de a dezvălui misterul. E genul de carte pe care o termini de citit și te întrebi „ce naiba a fost asta?”. Ivanhoe de Sir Walter Scott a avut un potențial uriaș pentru mine - cavaleri, perioada medievală, o iubire arzătoare... dar nu a fost să fie. Au fost porțiuni în poveste unde se întâmpla ceva și eram complet atentă la evenimente, dar aceste porțiuni au fost mai mult intercalate într-un decor monoton, cu descrieri la care simțeam că-mi zboară gândul în altă parte.  Crângul de alun de Melissa Albert e genul de carte unde totul se întâmplă foarte repede, uneori te simți copleșit de multitudinea de evenimente și de felul în care autoarea descrie mirosurile, vocile sau copacii, totuși, stilul este unul care te vrăjește și te face să pășești alături de personaje spre pierirea - sau salvarea - acestora.  Mi-a plăcut mult de Finch, cum a fost construit, iar până la jumătatea cărții mi-a displăcut destul de mult Alice, dar autoarea a făcut o treabă superbă cu ce se întâmplă după un anumit moment, toate misterele sunt gândite și natural țesute în poveste. Finalul este unul relativ închis - adică poate fi sută la sută închis pentru cineva care nu știe că volumul acesta are o continuare :) O femeie îşi face un plan de Maye Musk a fost o lectură uşoară, nepretențioasă. Autoarea îşi descrie viața (interesantă, de altfel) cu o notă de optimism şi cu acea viziune asupra vieții pe care o capeți o dată cu anii (autoarea avea 71 de ani când a publicat cartea). Totuşi, nu e o carte motivațională menită să facă femeia de rând să-şi schimbe radical viața şi nu toate informațiile oferite s-ar preta pentru majoritatea populației. Fried Green Tomatoes at the Whistle Stop Cafe de Fannie Flagg a fost o surpriză pentru mine, pentru că nu știam la ce să mă aștept când am început-o și când am terminat-o am rămas cu o amintire plăcută. Nu pot găsi ceva de ce să mă iau în romanul lui Fannie Flagg - are o poveste amuzantă și alertă, are personaje simpatice și bine conturate, alternarea dintre cele două - sau chiar trei - timpuri a fost impecabilă. Tare mi-aș dori să fie tradusă și în română - e o poveste minunată despre familie, prietenie, camaraderie, încredere în sine și în cei din jur, acceptare, toleranță și iubire pentru aproape. Metamorfoze sau măgarul de aur de Apuleius este un volum pe care-l avea mama mea în bibliotecă și de fiecare dată mă întrebam despre ce este, însă am ajuns să-l citesc abia la maturitate. Relatează povestea lui Lucius, un călător dintr-o familie nobilă, care nu și-a putut înfrâna curiozitatea. Din cauza acesteia, Lucius ajunge să fie transformat în măgar și trece prin tot felul de peripeții, însă niciodată nu se învață minte, iar curiozitatea sa mereu îl bagă în bucluc. Măgarul de aur este o tragi-comedie, arătându-ne că oamenii nu s-au schimbat deloc pe parcursul mileniilor. Accentul se pune atât de construcția societății, luptele dintre puteri, cât și pe felul în care zeitățile intervin în viața muritorilor, în toate aceste evenimente fiind implicat un măgar mult prea băgăcios, dar cu un excelent spirit de observație. Jocurile moștenirii de Jennifer Lynn Barnes este un roman plin de suspans și de secrete, iar autoarea le țese foarte bine și abia aștept să citesc continuarea. M-a lovit un ușor reading slump și din acestea ies de obicei cu ajutorul cărților romance sau a poveștilor pentru copii. Am ales Dear Ava de Ilsa Madden-Mills pentru că am mai citit cărți scrise de ea și mi-au plăcut. Volumul de față relatează povestea Avei, o fată ce a fost asaltată într-o vară de cineva din liceu și nu-și poate aminti detaliile acelei nopți. Întoarsă după o pauză la școală, Ava e decisă să descopere cine a fost cel care a violat-o și să-l pedepsească. Fiecare băiat din liceu este un suspect pentru ea și o neliniștește o scrisoare anonimă, în care cineva îi spune că o iubește. Între căutarea violatorului și a admiratorului anonim, Ava trebuie să treacă de ultimul an de liceu. Ilsa Madden-Mills scrie atractiv și mi-a plăcut cum a abordat subiectul și felul în care a construit protagoniștii. Ava e o fată ce a trecut prin multe, cu o familie disfuncțională și cu o traumă în spate, însă decide să-și trăiască viața fără frică și am admirat curajul ei. I Dare You, I Hate You și I Promise You sunt trei volume din tetralogia Waylon University, semnată de Ilsa Madden-Mills desre viața unor tineri la facultate. Cele trei volume urmăresc personaje diferite, însă care se cunosc între ele. Principalul punct comun este legenda că prima persoană pe care o vei săruta la focul de tabără organizat de universitate când ești boboc te va urmări toată viața. În I Dare You, Delaney este o studentă ce și-a promis că nu va mai avea de-a face cu sportivii, mai ales jucătorii de fotbal american, după ce a pățit cu iubitul ei Alex, care a înșelat-o. Totuși, Maverick Mornoe, unul dintre cei mai apreciați băieți din echipa de fotbal pune ochii pe ea, amintindu-i de sărutul lor din primul an de facultate. În I Hate You, Charisma are un set de reguli: nu iese cu băieții populari și nu îi sărută. După ce Blaze, unul dintre cei mai cunoscuși fustangii din facultate, o respinge în public, Charisma se dezice de tot ce înseamnă relații. Totuși, Blaze are motivele sale și cu greu reușește să se țină departe de Char... Acest volum mi-a plăcut mai puțin decât primul, pentru că personajul lui Blaze nu e tocmai pe gustul meu. Totuși, relația ce se construiește între el și Charisma mi-a plăcut, pentru că cei doi chiar vorbesc între ei și își rezolvă problemele față-n față. I Promise You a fost volumul meu preferat din serie. Dillon este căpitan de echipă și nu o poate scoate din minte pe fata pe care a sărutat-o în primul an de facultate. Dar aceasta s-a întors pe călcâie și a fugit, iar el a căutat-o în zadar. Serena trece printr-o perioadă grea, când trebuie să reușească să se descurce cu facultatea, cu jobul ei, cu întreținerea familiei și cu uitarea omului care a dezamăgit-o cumplit. Dillon și Serena se întâlnesc într-un moment crucial în viața lor și, deși Dillon ajunge să o recunoască, Serena nu spune nimic. I Promise You este un volum ceva mai matur, și ca tematică, și ca personaje. Mi-a plăcut de felul în care Serena și Dillon își rezolvă problemele personale și cum se comportă matur unul cu celălalt, inclusiv atunci când se tachinează sau încearcă să se respingă reciproc. Personajele secundare din acest volum sunt și ele bine construite, iar felul în care se încheie povestea este unul cât se poate de realist și de optimist. Alys și fiara de Peternelle van Arsdale este o carte despre care m-am gândit mult ce să scriu. Urmărește viața lui Alys, care a întâlnit Mâncătoarele de Suflete atunci când acestea i-au distrus satul natal. I-au omorât pe adulți, iar pe copii i-au lăsat în pace, aceștia fiind găsiți de niște călători și duși în Defaid, un alt sat. În Defaid domnesc reguli stricte - Marele Preot este cel ce propăvăduiește despre Bunul Păstor, iar cuvântul lui este lege. Pentru a se apăra de Mâncătoarele de Suflete, oamenii din Defaid construiesc un Gard, obligând copiii veniți din satul distrus, inclusiv pe Alys, să vegheze noaptea și să apere satul. Alys, deși s-a întâlnit cu acele creaturi, a mai întâlnit una - Fiara, cea mai temută dintre toate. Romanul semnat de Peternelle van Arsdale este unul care pare să bată pasul pe loc. Mi-a plăcut mult stilul în care este scrisă povestea, însă narațiunea în sine e fadă, lipsită de evenimente. Deși permanent se întâmplă ceva, Alys e o fire observatoare, care nu face absolut nimic, doar se uită și tace. Niciodată nu ia inițiativa și niciodată nu spune, măcar în gând, care îi sunt adevăratele intenții sau păreri. Foarte bine construită a fost societatea Defaidului, dar și tot ce ține de ceilalți oameni din împrejurimi, puterea fricii și a cuvântului, însă finalul a fost foarte dezamăgitor. Nu mi-a plăcut de Alys și aș fi preferat să văd mai mult din perspectiva Fiarei sau a Mâncătoarelor de Suflete. Curiozități grecești: Povești stranii și fapte surprinzătoare din leagănul civilizației occidentale de J.C. McKeown a fost un volum informativ și amuzant despre tot ce ține de Grecia antică. Cei de la Editura All fac o treabă minunată cu această serie (am citit Curiozități bizantine acum ceva timp), oferind cititorilor niște volume interesante, captivante, cu texte scurte, care oferă tot felul de informații și curiozități de genul „știați că?”. Mă gândesc să caut și celelalte volume din colecție. Loveboat, Taipei de Abigail Hing Wen e un volum ce mi-a plăcut tare mult. Ever Wong este fiica unor imigranți chinezi și simte că se sufocă. Ea își dorește să danseze, însă părinții au decis demult că fata va urma facultatea de medicină, Ever blestemându-și zilele. În ultima vară de înainte de facultate, părinții o trimit în Taipei, într-o tabără pentru copiii imigranților chinezi, pentru ca aceștia să facă cunoștință cu cultura chineză și să învețe instoria acesteia. Ajunsă într-un loc nou, Ever descoperă că Loveboat, cum ii zic tinerii taberei, este de fapt un loc mult mai lejer decât se aștepta și, dorindu-și să se bucure de libertate înainte de a-și dedica viața carierei, Ever ăși întocmește o listă cu lucrurile pe care părinții ei îi interzic, fiind ferm decisă să le încalce pe toate.  Relațiile amoroase sunt acea porțiune din carte care nu mi-a plăcut. Pe lângă faptul că apare un pătrat amoros, se întâmplă unele lucruri care nu sunt deloc corecte, ba chiar imorale, însă sunt privite de către personaje drept ceva normal și chiar dezirabil. Mi-a plăcut mult de Ever în ceea ce privește căutarea sinelui și a pasiunii sale pentru dans, dorința de a-și face prieteni și felul în care îi tratează pe cei din jur, însă la capitolul relații romantice, Ever face niște lucruri deloc corecte față de partener. Acestea au fost lecturile lui februarie. Voi ce cărți faine ați mai citit?