Rezumatul romanului în care personajele prind viață și trăiesc aventuri palpitante, este presărat cu capitole pline de culoare și mister.
Bună ziua dragi pofticioși. Astăzi Ruxandra ne-a pregătit rețeta de VAFE care i le pregătea mama ei în copilărie. Sunt crocante, delicioase și foarte aromate. Se pregătesc foarte rapid și nu aveți nevoie de ingrediente sofisticate. Sper să vă placă rețeta ei și să o pregătiți cu plăcere. Vă doresc …
Se întâmplă uneori să îți vină o poftă de ceva bun, de un bun din copilărie. sigur, să admitem, orice desert am face, niciunul nu va ieși ca al bunicii sau al memei. Dar măcar putem încerca să ne amintim de ACEL gust al coilăriei. Stăzi v prezentm cel mai simplu desert al bunicii: Frigănelele sau Gigi-Papa.
Despre copilaria mea in casa de paianta din fundul satului am scris si poate o sa mai scriu, pentru ca e sfanta pentru mine, si indiferent cat de mult mi-au displacut si inca imi displac anumite aspecte ale statului la tara, ma intorc acolo mereu, cu inima mica si aproape iesindu-mi pe gura, pentru ca am iubit fiecare zi. Acum ca-s deja vreo 5 ani de cand am plecat din casa mea, si vreo 2 de cand m.am mutant intr-un oras care depaseste cateva zeci de mii de locuitori, faceam o retrospectiva si ma gandeam ce am avut eu si ce va rata copilul meu. Desi am crescut intr-o curte cu un gard pe care tata il repara mereu fix cand era la un pas de a pica la pamant, n-am mers la gradinita, n-am stiut ce e aia fast food in primii ani de viata(si bine mi-a mai prins), n-am invatat engleza de la 3ani, n-am mers la piscine mari cu apa albastra (culoare data de gresia cu care era "tapetata" piscina) am avut atat de multe lucruri care ma faceau fericita. N-am avut carti adaptate varstei, dar am avut cartea veche de mecanica gasita in pod cu care am invatat sa citesc cu mult inainte sa ajung la scoala. N-am avut invatatori cu studii dar am avut-o pe mama care imi raspundea de mii de ori pe zi la intrebarea "ce litera e asta?" si care mi-a zambit mandra cand m-am dus la ea si i-am citit pentru prima data un cuvant intreg "chiuloasa". De la chiuloasa s-a nascut o dragoste nebuna, care n-a murit nici pana azi, dragostea de carti, de cunoastere. N-am avut locuri de joaca, dar am avut jocul de-a va-ti ascunselea pana la ore tarzii cu copii pe care ii stiam din scutece si fotbalul pe islaz unde portile erau definite de cate 2 pietre intr-o parte si in alta de care uneori uitam, si nici tablete, aveam telefoane din piatra pe care scriam cu creta si vorbeam cu oameni imaginari. Nici asistente si doctori care sa ne supravegheze la fiecare julitura, dar aveam " pupicul pe buba" care lua durerea intr-o secunda. N-am avut bone dar am avut bunici cu porumb copt in buzunare pe care mi-l serveau pe post de bomboane si care ma legau cu ata de ei pretinzand ca ei sunt caii si eu birjarul, nici after scool n-am avut, dar am avut vecina care venea sa-mi deschida aragazul ca sa-mi fac cartofi pai si oua ochiuri urcandu-ma cu genunchii pe scaun pentru ca imi mai trebuia inca jumatate din inaltimea mea ca sa ajung la aragaz. Aveam independenta si incredere din partea parintilor ca nu dam foc la casa, desi aveam 6-7 ani. Acum avem baby sitter si la 13 ani. Am avut garla la care mergeam 15 insi intr-o caruta, de abia puteau 2 cai sa ne traga. Am avut prieteni cu care la 12 ma scuipam prin gard si la 12 si 10 ma jucam sotron, fara sa vina vreun parinte sa ne faca dreptate. Am avut turtele mamei care mergeau ca unse abia luate din tigaie, desi ne frigeau la degete. Am avut braga pe care tataia mi-o dadea in loc de suc, pentru ca sucul era scump si nici n-aveai prea multe optiuni la noi in sat. In locul filtrelor de chiuveta aveam apa de fantana care era buna nu doar sa imi potoleasca setea, dar racorea si pepele de 15 kg care n-avea cum sa incapa in frigider. Nici nutritionist sau alergolog, mancam mazare nespalata direct din pastaie in gradina si prune verzi pana ne durea burta. Nu pot sa nu ma bucur pentru copilul meu care va invata engleza la 3 ani, care va avea parte de piscina si inot tot timpul anului, care va merge in parcuri frumos amenajate cu leagane si topogane colorate, haine frumoase si noi, pe care eu le "capatam" de pe la verisorii mai mari si le dadeam mai departe la verisorii mai mici, care le dadeau mai departe sora-mii. Dar nu pot nici sa nu ma intristez putin, pentru ca, desi va avea toate astea nu va sti cum e sa te arunci in santul plin de apa in picioarele goale dupa ce a plouat 2 zile sau cum e sa te dai cu ceolofanul (furat din geamul spart al sopronului) pe dealurile pline de zapada. Ea va avea probabil sanii scumpe cu care se va da pe partii amenajate, cu supravegetori. Iar eu, din pacate, in tot acest timp, cat ea va rata atatea minunatii, voi fi ocupata cu o slujba solicitanta, care imi va fura atentia de la ea, multumita fiind sa o stiu la cresa, gradinita si mai apoi scoli si after school, in siguranta, in timp ce eu ma gandesc cum sa fac sa castig mai multi bani, ratand si mai multe lucruri in timp ce ea creste. Si ma voi trezi intr-o zi, fix ca acum, si ma voi intreba "unde s-a dus timpul?"...
În imagine este un chef renumit la noi în ţară. În fiecare an îl vedem şi la televizor, în juriul...
Ciocolată de casă cu lapte praf, cu nucă, o minunăție de desert care ne amintește de copilărie, când nu aveam la dispoziție decât o carte de rețete. Este un desert simplu, din șase ingrediente, dacă e să punem și apa la socoteală. Iar modul de preparare e atât de simplu, încât și un copil se …
Rareori auzi oamenii susținând că au avut o copilărie perfect. Părinții au responsabilități mari și se confruntă cu multe provocări în timp ce se străduiesc să-și crească copiii. Este doar un rol în viață în care nu poți fi sigur cum vei fi până nu vei fi pus în postura de a îngriji un copil. ...
Din această zi credința populară spune că brăzdează soarele la deal adică începe ziua pregătirile pentru a se mări. De la Sf. Spiridon
li est un souvenir d'enfance
