6 ani de cand am inceput acest blog, fara sa stiu exact unde va duce poarta pe care am deschis-o. pe mine m-a dus unde am vrut. pentru ca la fiecare pas facut, mai vroiam ceva. am vrut panza de in fina, am facut. apoi am vrut in cu aspect arhaic si am facut. am vrut apoi panza de canepa si am facut. am vrut matase si am adus. si dupa ce toate ingredientele au fost impreuna, am adaugat culoarea. condimentul cel mai de pret. pentru toti ochii care stiu sa aleaga, pentru toate mainile care fac arta cu acul, pentru mintile deschise care stiu sa aprecieze. pentru mine si pentru toate doamnele care cos alaturi de mine, pentru broderia romaneasca, pentru rafinament, pentru frumos. pentru ideea de frumos. si uite asa, poarta pe care am deschis-o m-a adus inapoi in copilarie, pentru ca nu este joaca mai frumoasa, mai grea si mai complexa decat cea cu lumina, cu textura, cu nuantele.