O scurta sesiune de fotografie pe la gara centru, cateva accente si detalii interesante si o atmosfera bacoviana apasatoare. Doar Strada garii duce la gara, si deci de aici pornim. Nu am reusit sa discutam pe blog noile interventii asupra functiunilor si peisajului urban din orasul Giurgiu, dar acum daca tot am ocazia vreau sa spun ca singura interventie absolut fireasca si logica a fost aceea de a face strada Garii o strada pietonala. Desi nu are logica unui astfel de spatiu, pornind dintr-o intersectie in alta, este totusi un inceput timid de a crea spatii cu adevarat folositoare comunitatii giurgiuvene si nu masinilor sau comerciantilor. Am inteles ca exista dezbateri pentru a redeschide strada pentru automobile, scurt...este o initiativa nejustificata. Orasul este pentru oameni si nu pentru masini. Deszapeziti trotuarele intai si apoi soselele, curatati parcurile si apoi soselele. Putin imi pasa ca trec cu roata printro balta, dar daca trebuie sa ma lupt cu gunoiul, noroiul, cainii si masinile parcate peste tot, pentru a ajunge la un magazin, sau pe pietonala "minunata", mi se pare un bun semn ca nu am progresat cu nimic. Inca visez la calcanul ala de pe blocul comunist, un mozaic cu turnul ar fi exceptional. Sa revina capatul de perspectiva de altadata, ar fi un statement de efect in special pentru giurgiuveni : noi nu uitam trectutul, noi nu aruncam istoria, avem indentitate si nu o ascundem. Mereu o prezenta neobijnuita, mult plimbata statuie a zeitei Diana, asezata intr-un spatiu nebijnuit , neproportionat si evident dominat de masini bulucite. Totusi o amintire a faptului ca Giurgiu inseamna mai mult decat se vede. Am ajuns la capatul de linie, la Gara centru. Peronul nou, populat de clientii vechi ai CFR, obijnuiti concetateni ai orasului Giurgiu. Noul peron al garii cu unul din putinele trenuri folosite pentru transport feroviar de persoane din Giurgiu oras. Vechi si nou, linii ferate defiintate, nici nu stiu cum sa percep schimbarile astea, sincer sper ca totul sa aiba o finalitate buna, desi nu stiu cum ar putea fi. Santuri si santier, gara giurgiu asteapta si ea pe peron ca si batrana de pe banca. Sapturile din jurul stalpilor au scos la lumina cateva bolte de caramida foarte interesante, nu pot sa imi dau seama daca au fost realizate strict pentru rezistenta peronului sau au avut alt rol. Poate ma ajunta aici unul din cunoscatori. Un detaliu al boltelor de care vorbeam. Este posibil sa fi fost o constructie mai veche ? O cladire foarte frumoasa, evident neglijata . Dece am am recupera astfel de cladiri cand le putem ingnora in favoarea distrugerii. Iarasi o cladire frumoasa, cu arhitectura des intalnita in statiile vechi de cai ferate, totusi deosebita ca valoare de patrimoniu industrial. Nu este clasata ca patriomoniu, evident, cine ar avea timp sa analizeze si sa faca un dosar pentru asa ceva, doar "avem alte treburi" - declasarea cladirilor. Un detaliu foarte interesat, si inca un motiv pentru a sustine valoare complexului arhitectural al garii giurgiu centru si necesitatea clasarii intregului complex ca patrimoniu de valoare inestimabila locala si chiar si nationala. Compania a fost contractata pentru a participa la constructia liniilor ferate cat si a anexelor gradii, a apartinut lui James Eastwood (1808-1874), numita Eastwood Swingler & Co. Pe placa este mentionat numele companiei, numele proiectului si provenienta companiei : Easwood Swingler & Co Victoria Iron Bores Derby England. Si aici cer ajutorul celor pasionat de caile ferate pentru a indentifica structura metalica. Din cate stiu este deosebita, si mai putin intalnita. Nimic deosebit in faptul ca este lasata sa rugineasca, si probabil incurand va ajunge la fier vechi,asa cum se intampla cu prea multe valori ale orasului Giurgiu.(un exemplu feribotul din apropiera bazinului de iernat al santierului naval) Tot in atmosfera bacoviana. In incheierea plimbarii, am incercat sa surprind personajele care inca anima zona . Si in final o mica surpriza: O imagine cu gara in anii 1873 - rezolutie buna de print.