Érase una vez… Así comienzan la mayoría de los cuentos de hadas, pero este, “Erase una vez”, se va revelando como la fantasía presente la cual desencadena

Răspândiți dragostea:Vizionați un scurt însă celebru interviu cu un celebru părinte din SUA – părintele Thomas Hopko care răspunde la întrebarea: Ce are Ortodoxia să ofere […]

"La mayor parte de la Ciencia se hace dentro de un rígido conjunto de normas, según las cuales uno sabe exactamente quiénes son sus iguales, y las cosas son evaluadas según un conjunto muy estricto de criterios... Esto funciona cuando uno no intenta cambiar la estructura, cuando uno intenta cambiar la estructura, este sistema no funciona muy bien". William Daniel Hillis Matemático, inventor, ingeniero y escritor estadounidense Instituto Tecnológico de Massachusetts (De hecho, cuando se trata de cambiar la estructura, no funciona en absoluto...) *** "En octubre de 2010, un estudio realizado por investigadores holandeses reveló que los escolares que son tímidos e introvertidos tienen más probabilidades de dedicarse a la ciencia... como las ovejas de ir al matadero, podría decirse. No es extraño que el progreso científico sea lento: la mayoría de los científicos han pasado su carrera convencidos de que no debían hacer nada peligroso o demasiado distinto de lo que fuera que se hacía en el laboratorio de al lado. También saben muy bien que no conseguirán financiación ni aprobación ética si se atrevieran a liberarse de la camisa de fuerza". En todos los campos de la ciencia existen 'notables' que determinan la discusión y modelan el resultado del proceso de revisión por pares. Cuanto mayor sea tu reputación científica, más probable es que tus artículos reciban un reconocimiento rápido (o sea, que la ciencia no sólo se basa en 'pruebas', señores escépticos, sino en el prestigio personal de quien aporta esas pruebas..., si obvian este hecho, es porque no son tan escépticos como creen :-)). Una vez se ha alcanzado la cumbre de la ciencia, es muy difícil caer, aunque estés atareado pisoteando los dedos de los que intentan asaltar tu encumbrada torre. Los buenos científicos han de esforzarse para derribar, socavar y destruir la reputación de sus colegas. Todo queda perfectamente resumido en una cita que se atribuye al dramaturgo americano Gore Vidal. 'No es suficiente tener éxito', dijo. 'Otros han de fracasar'. Michael Brooks Físico, escritor y periodista inglés Doctor en física cuántica y asesor de la revista New Scientist Autor de "13 cosas que no tienen sentido", 2011 *** Por supuesto, nuestros ateos no creerán a Brooks sin pruebas... :-) "Después de la primera comunicación que hice en un simposio internacional, uno de los notables del campo en el que yo trabajaba se puso de pie en el silencioso auditorio y proclamó, con una mofa mordaz, que mi teoría estaba totalmente descaminada. Yo era entonces demasiado inocente para darme cuenta de que la principal objeción del hombre provenía de la amenaza que mis hallazgos (que finalmente se demostraron ciertos) representaban para su propio trabajo". Jennifer Rohn Bióloga celular y escritora angloamericana Doctora en Filosofía University College London Extracto de una entrevista para "The Guardian", septiembre, 2010 *** "En cada encrucijada del camino que conduce al futuro, la tradición ha dispuesto contra nosotros diez mil hombres que guardan el pasado". Stanley Prusiner Profesor de Neurología y Bioquímica de la Universidad de California, San Francisco (Prusiner hace referencia aquí al rechazo y las burlas que sufrió durante años por parte de la clase científica al postular que el prión podría ser un agente infeccioso proteináceo. El dogma decía que sólo los virus y las bacterias pueden causar infecciones, así que afirmar que las proteínas podrían actuar también de este modo era una "herejía-huracán" de grado 5. Finalmente, su esfuerzo se vio recompensado en 1997 con el Premio Nobel de Fisiología o Medicina. Se me ocurren un par de nombres de prestigiosos y respetabilísimos "notables" actuales, cuya palabra en física y biología es la Ley. El Papa no tiene para los católicos, ni de lejos, el aura de infalibilidad que estos dos expertos tienen para buena parte de la Ciencia, pero, sobre todo, para los grupos ateos que la rondan. Ustedes saben bien de qué egregios expertos les hablo. No hay valiente que les tosa sin arriesgarse a un juicio sumarísimo y su consiguiente campaña de descrédito. Esa, claro, es la razón principal por la que casi nadie les tose... Al menos en público). *** "La Ciencia está impregnada de opiniones que pasan por inducciones científicas válidas y de contradicciones que no se tienen en cuenta porque es demasiado doloroso enfrentarse a la perspectiva de las revisiones que serían necesarias para reconciliar las observaciones contradictorias con la teoría dominante... Nos gusta pensar que la ciencia está separada de las personalidades porque buscamos la guía de un principio y no la de una persona. Así, el científico individual experimenta una sensación de libertad porque tiene la impresión de que vive en una comunidad en la que el árbitro último es la ley y no el hombre. Esta práctica realmente democrática ha llevado a la práctica falazmente democrática de determinar la validez de un punto de vista científico determinando cuántos otros científicos están de acuerdo con él. Votar en este contexto está tan influido por el aprendizaje y el adoctrinamiento del pasado que tiende a rechazar lo nuevo y a reafirmar lo viejo." Carl C. Lindegren Genetista americano Fue profesor de Genética en la Washington University, en San Luis, Misuri y de Microbiología en la Illinois Southern University Autor de "Cold War in Biology", de donde fueron extraído estos párrafos. (¿Quién puede, pues, garantizarnos que los expertos elegidos para realizar una "revisión por pares" no están sometidos a este adoctrinamiento, o que no actúan condicionados, si no presionados, de algún modo por el Zeitgeist?) "Los árbitros tienden a ser especialmente críticos con las conclusiones cuando éstas contradicen sus propios puntos de vista, y más condescendientes con las que están en correspondencia con sus propias ideas". Fuente: Wikipedia. Revisión por pares. Michael Brooks tiene algo más que decirnos sobre esto: "La revisión por pares no funciona demasiado bien, precisamente porque los científicos son demasiado humanos. Imagine el lector que envía un artículo científico a una revista para su publicación. Será revisado por expertos en el campo del lector: sus competidores. No lo rechazarán sólo porque su resultado no es el mismo que el resultado que están consiguiendo ellos; esto sería demasiado evidente. Pero la tentación está ahí. Si el lector ha terminado un trabajo que los árbitros tienen sólo a medio hacer, estarán tentados de demorar su aceptación... Si el trabajo del lector hace que el suyo (el de los árbitros) sea redundante, será para ellos difícil admitir la derrota. Si no les gusta la interpretación que hace el lector, se sentirán tentados de buscar lagunas en ésta... o a crear algunas. He oído a investigadores lamentarse de un revisor que no pudo encontrar fallos en su trabajo pero que le dijo al editor de la revista que éste podría publicarse sólo si se acompañaba de esta advertencia: 'La explicación más probable de estos resultados es que, de algún modo, están equivocados'". (No comment). *** "(Respecto al progreso de la Ciencia)... unas pocas personalidades virtuosas se yerguen en medio de un turbulento mar de celos, ambición, calumnias, supresión del disenso y presunciones absurdas. En algunos campos este comportamiento es casi la norma". Carl Sagan Popular astrónomo, astrofísico, cosmólogo y divulgador estadounidense Autor de la serie "Cosmos" (Supongo que todos sabemos lo que se esconde realmente tras el elegante eufemismo "supresión del disenso", ¿verdad?... Sí, exactamente eso: "prohibido discrepar"). *** "Cuando un verdadero genio aparece en este mundo, lo conoceréis por esta señal: que todos los zopencos se encuentran confederados contra él". :-) Jonathan Swift Escritor inglés Autor de "Los viajes de Gulliver" Los citados Jennifer Rohn, Stanley Prusiner y Carl Lindegren se mantuvieron firmes y continuaron con sus investigaciones a pesar de tenerlo todo en contra, incluidas las zancadillas, las malas artes y la crítica mordaz de sus ilustres colegas. Su heroica perseverancia dio fruto y al final consiguieron el reconocimiento que merecían y la humanidad dio un paso adelante en la senda del conocimiento... Muchos otros no aguantaron la presión y desistieron, volviendo dócilmente, como buenos chicos, al santo redil de la ortodoxia. La pregunta inevitable es: ¿qué sorpresas nos estamos perdiendo o qué descubrimientos están siendo postergados porque nuestros investigadores más intrépidos no se atreven a romper la camisa de fuerza que les imponen los "notables" guardianes del pasado? Hagan sus apuestas. Paréntesis en gris nuestros. Entradas relacionadas: "No podemos dejar que Dios cruce la puerta" "Dios no puede existir" El nuevo oscurantismo El mantra de la Ciencia La ciencia frena a la Ciencia También citamos a Carl Sagan aquí.

¡Que es populismo! ¿Y tú me lo preguntas? Populismo eres tú, Rajoy http://t.co/d1woMQnVJg @rosamariaartal

Cuvioasa Maica Pelaghia de la Reazani. Maica Pelaghia s-a născut în satul Zaharovo, regiunea Reazani (Rusia) în anul 1890. Oarbă din naştere a primit de la Dumnezeu darul de văzătoare cu duhul. Din…

Cantarea I Cuvinte fara de inceput, pentru sfintitele rugaciuni ale Heruvimilor, Serafimilor, ale Stapaniilor, Scaunelor, ale Puterilor celor dumnezeiesti, ale Ingerilor, Arhanghelilor, ale Capeteniilor si Domniilor, daruieste-ne milele tale cele mari, ca un iubitor de oameni. Ajuta-mi, Inaintemergatorule al Domnului, rugand pe Hristos; si voi ceata proorocilor, adunarea Apostolilor, multimea mucenicilor, rugati pe Stapanul tuturor sa ma mantuiasca pe mine cel cuprins de multe pacate. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Dumnezeiestilor femei care bine ati patimit si ati postit, soborul arhiereilor, cuviosilor, si dreptilor, cinstitilor, sfintilor mucenici, rugati-va ca sa dobandim bunatatile cele vesnice, cei ce cu credinta ca fericim. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Mintea mea fiind robita de dezmierdarile trupesti cu totul o izbaveste Stapana, ceea ce esti una buna, si credincios mai adevarat prin fapte bune ma arata Fiului tau, ca, dupa datorie, sa te maresc Cantarea III Rogu-ma, o, Serafimi, Stapanii, Heruvimi, izbaviti-ma de smintelile vrajmasilor; voi, Domnii, Capetenii, Scaune, si Arhangheli, impreuna cu toti Ingerii, rugati pe Izbavitorul pentru mine, pacatosul. Inaintemergatorule, roaga pe Hristos, sa dobandesc viata cea facatoare de bine mie pururea; proorocilor si cetele mucenicilor, ale Sfintilor apostoli, ale arhiereilor si ale cuviosilor si ale sfintilor mucenici, care v-ati savarsit prin sange, rugati-va pentru mine pacatosul. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Femei care vitejeste ati patimit si luminat ati postit si pe vrajmasul l-ati biruit, rugati-va sa fim si noi partasi acelei desfatari si mariri nesfarsite de care voi v-ati invrednicit. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. De Dumnezeu daruita, Curata Fecioara, roaga-te impreuna cu cetele cele de sus, cu toti inteleptii Apostoli, cu sfintii mucenici si cu proorocii, ca sa luam desavarsit dezlegare de pacate. Cantarea IV Vezi, Hristoase, sa nu ma treci cu vederea rogu-ma, pe mine cel cuprins de toate pacatele, si cu rugaciunile toturor sfintilor tai ingeri, cu ale mucenicilor si ale Apostolilor Tai, miluieste-ma si ma mantuieste si mostean Imparatiei Tale ma arata, ca un milostiv. Propovaduitorule al lui Hristos, Inaintemergatorule, aprinde acum faclia inimii mele cea stinsa, cel ce ai fost luminator Soarelui celui intelegator, si te roaga, impreuna cu proorocii si cu toti sfintii, sa trec in calda pocainta aceasta viata trecatoare. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Straluceste-mi lumina pocaintei, Iubitorule de oameni, Iisuse, si ma invredniceste sa dobandesc mantuirea, cu solirile celor ce au slujit Tie intru credinta, ale sfintelor femei, ale ierarhilor si ale mucenicilor Tai, ale propovaduitorilor, ale Apostolilor si ale sfintilor mucenici. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Ceea ce singura ai nascut pe Dumnezeu intrupat, cea cu totul sfanta, pe Acela roaga-L sa ne mantuiasca pe toti in ziua cea infricosatoare si sa ne izbaveasca de chinuri si sa ne invredniceasca de viata si de lumina cea vesnica, impreuna si cu cei ce bine i-au slujit. Cantarea V Puterile cele intelegatoare Te roaga acum, Milostive Doamne, Stapaniile, Scaunele, Serafimii si Domniile, Ingerii impreuna cu Arhanghelii si cu Capeteniile; fii milostiv poporului Tau si-L mantuieste, ca un indurat. Fericite Inaintemergatorule, cel ce ai petrecut viata straina si singuratica, fa-ma strain de tot chinul, rugand pe Iisus, iubitorul de oameni, impreuna cu dumnezeiestii prooroci, cu apostolii, cu ierarhii si cu sfintele osti ale mucenicilor. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Cel ce ai luminat pe ierarhii Tai si sfintii mucenici, Doamne, si ai marit dumnezeiasca adunare a cinstitelor femei, care vitejeste au patimit ; pentru rugaciunile acestora miluiese-ma, Cel ce stii toate greselile mele, cele fara de numar. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Preasfanta fecioara, care ai nascut pe Cuvantul Cel cu totul sfant, izgoneste toata mahnirea si intristarea sufletului meu, si indeamnna gandul meu sa faca lucruri dumnezeiesti, ca sa te maresc cu credinta si cu dragoste. Cantarea VI Ca sa ma izbaveasca de chinul cel gatit acolo, Heruvimi, Scaune, Domnii, Ingeri, Arhangheli, Capetenii si Puteri, rugati pe Stapanul a toata faptura. Cu cetele Apostolilor si cu ostile mucenicilor, Inaintemergatorule, propovaduitorule al lui Hristos, roaga pe Iisus, iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, ca sa aflam mila in ceasul judecatii. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Sfanta Mucenita Tecla, ceea ce esti intaia dintre femeile care tare au patimit, impreuna cu acelea, roaga pe milostivul Dumnezeu, ca sa ne izbavim de intunericul patimilor si de ispitele cele de multe feluri. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Pe tine, Stapana, ceea ce esti de Dumnezeu daruita, te laudam credinciosii, ca ai nascut cu trup pe Dumnezeu cel laudat, pe care roaga-L, Ceea ce esti neantinata, sa mantuiasca tara aceasta si poporul ei in pace. Cantarea VII Fiind voi a doua lumina din Lumina cea dintai, sfintilor ingeri, cu impartasirea cea netrupeasca si preabogata v-ati stralucit. Pentru aceasta strig: Luminati mintea mea cea pururea intunecata cu patimile vietii. Ceata cea fericita a Apostolilor, a mucenicilor si a sfintilor prooroci, a ierarhilor si a cuviosilor, impreuna cu fericitul Inaintemergatorul, Te roaga, Iubitorule de oameni, sa treci cu vederea greselile noastre ale tuturor, care strigam tie: Bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Schimba durerea sufletului meu, Hristoase, si miluieste pentru solirile sfintilor mucenici, ale ierarhilor si ale cuviosilor Tai, si sa nu ma rusinezi cand voi sta inaintea scaunului Tau, ca bine esti cuvantat, Dumnezeul parintilor nostri. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Ca un scaun in chip de foc porti pe Imparatul fapturii, pe Care roaga-L, Fecioara, impreuna cu fericitele si sfintele femei, sa ma invredniceasca de imparatia Sa, pe mine cel ce cu credinta maresc ajutorul tau. Cantarea VIII De sapte ori cuptorul, chinuitorul haldeilor, l-a ars nebuneste, pentru cinstitorii de Dumnezeu ; dar vazandu-i pe acestia mantuiti de o putere mai mare, Facatorului si Izbavitorului a strigat: Tineri, binecuvantati-L, preoti laudati-L, popoare prea-inaltati-L intru toti vecii. O, Heruvimi, cei in chipul focului, Serafimi, cei cu multe aripi, Scaune, Stapanii si Capetenii, Ingeri si toti Arhanghelii si sfintite Domnii, rugati-va, impreuna cu Inaintemergatorul, cu proorocii, cu Apostolii, cu ierarhii, cu cuviosii si cu toti dreptii, ca sa ne miluiasca pe noi. Dati-ne ajutor, Sfintilor Apostoli: Petre, Pavele, Iacove, Bartolomee, Toma, Filipe, Andrei, Marcu impreuna cu Luca, Ioane, iubitul lui Hristos, Simone si Iuda, cel cu totul fericit, si marele Matia, fiind noi biruiti de ispitele inselatorului si rataciti. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Stefane, incepatorul mucenicilor, cel ce ai fost mai luminat decat razele soarelui, roaga-te impreuna cu acestia, sa ne luminam toti si sa scapam de toata negura pacatului, noi cei ce strigam Stapanului: Preoti binecuvantati, popoare preainaltati pe Domnul intru toti vecii. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Fa sa urmez, Cea cu totul curata, celor ce cu cuviinta au vietuit cu viata imbunatatita, ranind pe vrajmasii cei ce ma mahnesc fara de mila si ma supara neancetat, tragandu-ma la patimile cele trupesti; ca bucurandu-ma sa strig: Popoare preainaltati pe Hristos in veci. Cantarea IX Spaimantatu-s-a de aceasta cerul si marginile pamantului s-au minunat, ca Dumnezeu S-a aratat oamenilor trupeste si pantecele tau s-a facut mai desfatat decat cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, incepatoriile cetelor ingeresti si omenesti te maresc. O, dumnezeiesti Stapanii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Ingeri, Scaune, toate Capeteniile si preamarite Puteri si sfintilor Arhangheli, faceti rugaciune la Dumnezeu ca bine vietuind sa dobandim mantuire si sa ne izbavim de nevoi. Inaintemergatorule, ca cel ce ai fost prooroc mai ales, impreuna cu toti proorocii, invredniceste-ne tuturor bunatatilor si pe noi cei ingreuiati de patimi si pururea cuprinsi de ispitele celui viclean si de inselaciunile vietii, ca sa va cinstim cu credinta. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Dumnezeiesti, cu totul mariti, cei doisprezece Apostoli, impreuna cu toti mucenicii, cu preotii si cu sfintii mucenici si cu fericitii si dumnezeiestii prooroci, cuvioase si drepte femei, care tare ati patimit, faceti rugaciuni pentru noi catre iubitorul de oameni. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Fecioara, ceea ce esti iubitoare de bine, roaga pe Fiul tau cel bun si Domnul, ca sa tamaduiasca si sa mantuiasca sufletul meu cel slab si necajit pururea de asuprelile balaurului celui stricator de suflet si sa-l fericeasca impreuna cu toate inaltarile cele purtatoare de lumina.

Forţa diavolului stă în patimile şi relele noastre. – Ei, prin ce-am trecut noi!… Dar prin ce-o să treceţi voi!… Acele vremuri deja le-aţi început. Spre deosebire de alte vremuri, va îngădui Dumnezeu vrăjmaşului să se atingă şi de suflet; va fi mai mult o prigoană psihologică şi nu vă veţi putea ascunde nici în crăpăturile pămîntului. Nu este uşor, sînt vremuri foarte grele. De aceea credincioşii aceştia, de pildă, care vin din toată lumea înspre mănăstiri, sînt iarăşi un semn că toată lumea trăieşte în clocotul ăsta, în cazanul ăsta de fierbere de la un rău la altul. Acum s-au înmulţit bolile psihice, organice, demonizările. Apoi nu erau atîtea construcţii, atîtea vite, atîta lume. Pe lîngă acestea mai sunt şi ispitele supratehnicii, sistemele acestea extraordinar de ascuţite care pătrund pînă în a-ţi cunoaşte şi gîndul. Şi, cînd ţi-a prins gîndirea, aici este şi partea sufletească. Iar cînd a intrat pe firul acesta Satana, nu mai este deloc uşor. Este o luptă împotriva sufletului. Acum nu vezi ce fac? Dacă vrei să ai un serviciu mai bun, trebuie să te înscrii în loja masonică, să te lepezi de Hristos. Şi, iată, acestea toate sunt încercări şi ispite şi greutăţi care ne fură de la adevăratele ţeluri ale trăirii noastre. Acestea aduc la zero viaţa duhovnicească. – Este bine în zilele noastre să mai căutăm povăţuitori duhovniceşti? – Este mai bine să dobîndeşti tu puţină pricepere duhovnicească, căci vin vremuri cînd nu numai că nu veţi mai găsi îndrumător, dar nici măcar un cuvînt din Scriptură sau din Sfinţii Părinţi. Sfinţii Părinţi pînă acum recomandau povăţuirea după Sfînta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi, însă vin vremuri cînd vor lipsi şi acestea. – Ce să facem ca să păstrăm dragostea şi unitatea dintre noi? – Este nevoie de multă rugăciune, căci rugăciunea întreţine buna noastră înţelegere. Acum, însă, ne îngrijim mai mult de cele materiale decît de cele duhovniceşti. Înainte, forţele răului erau legate cu rugăciunile marilor trăitori; rugăciunea lor avea o mare putere. Şi încă n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, căci lumea este nepregătită… Forţa diavolului stă în patimile şi relele noastre. – Ce trebuie să facem să ne întărim credinţa şi să răbdăm toate cele ce vor veni asupra noastră? Şi cunoaştem din proorociile sfinţilor că de vor răbda creştinii necazurile de pe urmă vor fi mai mari decît cei dintîi. Iar Cuviosul Paisie Aghioritul îndrăzneşte să spună că ‘mulţi sfinţi şi-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastre‘. – Cugetînd la moarte. Monahul şi creştinul nu are această însutită datorie să fie gata de plecare? O are! Nu te interesează dacă trăieşti şi cum trăieşti. Din ce în ce oamenii sunt mai dificili şi mai cu scadenţe intelectuale şi putere de judecată. Ei, sînt multe de zis, dar iată că s-a făcut ora unsprezece şi acuş bate de utrenie… Revista Glasul Monahilor, Mănăstirea Petru Vodă, Anul II – Nr. 7 (9) – Iulie 2004 „Vor veni vremurile când veţi fi vânduţi de ciobani, de păstorii voştri!,, Toată lumea aceasta păgână este împotriva vieţii noastre creştine. Aici este marea dramă – că lumea s-a păgânizat. Ortodoxia este marea otravă pentru ei. E ca şi cum un iepure ar trebui să înghită o cămilă, cam aşa ne suportă ei. Suntem puţini, dar lor le e frică. Vrăjmaşul întotdeauna se teme de smerenie. Şi diavolii ziceau Sfântului Antonie cel Mare: „şi noi postim şi noi priveghem”. „Da, dar nu ştiţi să vă smeriţi”. Aşa că noi să stăm pe linia aceasta a Ortodoxiei cât mai apropiată, adică să faci din diavol – înger. Acesta este scopul adevărat al ortodoxului: să faci din tâlhar – mucenic. „Vor veni vremurile când veţi fi vânduţi de ciobani, de păstorii voştri! Vor vedea păstorii cum vă sfâşie în ocol fiara sălbatică şi nu vor veni să vă apere. Să ştiţi că sunt vremurile acestea apocaliptice pe care le întâlnim şi vor fi vremuri grele” Iustin Pârvu spune că semnul clar al sfârşitului lumii va fi încoronarea Satanei la Ierusalim chiar de capul Bisericii Ortodoxe. „Va veni vremea când Satana se va încorona la Ierusalim de către Patriarh, de către arhierei şi preoţi. Să nu vă temeţi de lucrul acesta pentru că trebuie să se împlinească. Să nu cumva să vă micşoraţi în credinţa dumneavoastră dacă nu vi se va spune în faţa altarului ceea ce trebuie să vi se spună” Cu toate acestea, vremurile profeţite sunt încă departe, concluziona duhovnicul ascultat de credincioşii înfricoşaţi de imaginile apocaliptice. Cipul electronic împotriva căruia Iustin Pârvu a luptat este văzut însă ca o pecete a Satanei. „Că sfârşitul lumii, slavă Domnului nu a venit încă. Templul lui Solomon nu s-a zidit, evanghelizarea popoarelor nu s-a făcut, războiul ăsta care-o să vină încă nu a a venit, dar oricum nişte evenimente sunt...criza aceasta nu este decât judecata lui Dumnezeu a faptelor noastre. A venit şi vremea aceasta a cipului. Cip înseamnă sclav”. Parintele Iustin Parvu ------------------------------------------- Doneaza pentru Hristos- pentru a mentine acest blog in viata ! Banca Transilvania -IBAN RO51BTRL04501201C32154XX

7 lucruri pe care trebuie să le păstrezi în mare taină! Primul lucru pe care trebuie să-l ţii secret sunt planurile de viitor 1. Primul lucru pe care trebuie să-l…

Satana e de acord ca să zici aproape orice cuvânt, dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată Azi-noapte am deschis o carte, deși mă culcasem decis ca să nu…

Claves para la pronunciación del Latín Eclesiástico æ œ = e (p. ej., sæculorum -> seculórum) qu = ku (nobis quoque -> nobis kuókue) ce,cæ, cœ =che (in excelsis -> in ex-chelsis) ci = chi c…

At the end of Homily Two of his Ascetical Homilies, St. Isaac the Syrian offers what I consider a unique list of the passions and a description of their effects. In them we are able to easily see how prevalent they are in many situations and relationships and through their presence or absence we are able to gauge in how many parts of the "world" (the passions as an aggregate) we are alive and in how many we are dead. They are a very practical guide and offer a good means of personal examination. Although all are worthy of thorough consideration. I shall give a few attention here. "Human glory, which is the cause of resentment": as we cling to an exalted image of ourselves, anyone or anything that diminishes that image in our eyes or the eyes of others becomes the focus of resentment. When we are made fun of even in jest our egos become inflamed and others become the object of our ire or fierce silence. "The wielding of power": This of course can be the search for and use of material and physical power, but more frequently it is used as a means of seeking a position of emotional power within relationships. We seek to keep the upper hand so as to control or manipulate the actions or feelings of another. Finally, "fear for the body": the modern age has made us obsessed with diet and exercise and personal health. For this reason we often eschew asceticism for fear that we will diminish our capacities in some fashion and not operate at optimal levels. We pamper ourselves in a cowardly fashion, having more concern for the body than the soul. We resist being humbled in mind and body through fasting and vigils, even though these are the very means necessary for overcoming the passions. The passions are portions of the course of the world's onward flow; and where the passions cease, there the world's onward flow stands still. These are the passions: love of wealth; gathering objects of any kind; bodily pleasure, from which comes the passion of carnal intercourse; love of esteem, from which springs envy; the wielding of power; pride in the trappings of authority; stateliness and pomposity; human glory, which is the cause of resentment; fear for the body. Wherever these have halted in their course, there, in part, to the extent that the passions are inactive, the world fails from its constitution and remains inactive. Thus it was with each of the saints, that while they lived, they were dead. For living in the body, they lived not according to the flesh. Examine in which of these passions you are alive, and then you will know in how many parts you are alive to the world, and in how many you are dead. St. Isaac the Syrian

Perspective: What if we included the nonhuman in the boundaries of the neighbor whom we are charged to love? What if we prayed the Lord's Prayer with all creatures, who have their own relationships with God?

Más de 40 años después, regresamos a la carretera del Saler en Valencia donde surgió aquella legendaria Ruta del Bacalao, un fenómeno cultural único.

Răspândiți dragostea:Ce este ortodoxia, care este importanța Bunei Vestiri în ortodoxie și de ce religiile asiatice sunt greșite – iată câteva întrebări în care încercăm să […]

„Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, trimis ai fost de Dumnezeu-Tatăl pe pământ ca să salvezi neamul omenesc de la moarte, Care prin însăşi a Ta răbdare neclintită şi smerenie necuprinsă…

Prima viziune a staretului rus Antonie - aici Cititi si: Din: “Staretii despre vremurile de pe urma“: "Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o…